„Adolescenţi din Brăila, copii frumoşi, vă invit la un suc! Un suc pentru Cristi. Ştiu că nu îl cunoaşteţi pe Cristi, nici eu nu-l cunosc. Dar ştiu de la părinţii şi bunicii lui că este un băiat super, care acum are nevoie disperată de ajutor”.
Aşa a început, în urmă cu doi ani, povestea noastră. Cu o invitaţie la un suc. O invitaţie pe care am lansat-o timid şi nesigur către voi, copii şi adolescenţi din Brăila, într-o încercare disperată de a ajuta un băiat de 15 ani, căruia medicii români nu-i mai acordau nicio şansă. Iar ce a urmat, pur şi simplu m-a copleşit. Căci, printr-o dovadă extraordinară de solidaritate şi o mobilizare exemplară aţi transformat acţiunea „hailasuc!” într-un fenomen fără precedent în oraşul nostru. Practic, prin exemplul vostru, aţi reuşit să angrenaţi în această adevărată luptă pentru viaţă, profesori, părinţi şi bunici, patroni şi salariaţi, şefi de instituţii şi subordonaţii lor, politicieni de toate rangurile, preoţi şi credincioşi, sportivi, artişti, brăileni din alte oraşe ale ţării sau din străinătate. La doi ani de la începutul acestei poveşti, o întreagă comunitate este încă alături de Cristi, printr-o nemaiîntâlnită dovadă de compasiune şi solidaritate. Nimeni şi nimic nu a mai reuşit până acum să unească atât de strâns Brăila, să aducă laolaltă atâţia brăileni, care să lupte împreună pentru o cauză atât de nobilă. De doi ani, „împreună pentru Cristi” este o dovadă de omenie, de credinţă, de dăruire, de implicare, de speranţă, de spirit civic, ce înnobilează Brăila. Iar pentru asta, în faţa tuturor, MĂ ÎNCLIN!
Nu ştiu ce planuri de viitor are Dumnezeu pentru Cristi. Acum, în clinica din Germania, are zile mai bune, zile mai puţin bune. Momente în care se simte puternic, momente în care cade şi are nevoie de suport moral. Nu-i e uşor să lupte nici cu organismul vlăguit de boală şi de atâtea citostatice, nici cu birocraţia, nici cu gândul că de atâta timp e departe de casă, că este al treilea Crăciun pe care trebuie să-l petrecă printre străini şi medici. Chiar dacă are amândoi părinţii lângă el, greul cel mare tot pe umerii lui e. Nişte umeri firavi, obligaţi de soartă să îndure o povară imensă. Inimaginabil de dură.
Şi totuşi, din povara aceasta, vreau să ştiţi, o parte - mică, mare, mi-e imposibil să apreciez - aţi preluat-o voi, prin toate gândurile voastre bune, prin toate rugăciunile, prin fiecare leu oferit. Cu ajutorul vostru, Cristi a devenit mai puternic. A fost şi va fi mai curajos şi datorită vouă.
Dumnezeu lucrează prin oameni - asta spun de fiecare dată părinţii lui Cristi. Acum, în prag de sărbători, eu doar atât vreau să vă spun: Voi, toţi cei care le-aţi fost alături în aceşti doi ani, prin campaniile noastre sau prin sprijinul acordat asociaţiei “Salvează o inimă”, VOI sunteţi acei oameni frumoşi prin care a lucrat Dumnezeu pentru Cristi. Iar ca semn de mulţumire, în faţa voastră, pentru a nu ştiu câta oară, din nou MĂ ÎNCLIN!
Să aveţi un Crăciun binecuvântat!
P.S. Mesaj de departe
Acolo, în Germania, şi Cristi aşteaptă Crăciunul. Ar fi vrut să fie acasă. Dar nici anul acesta n-a putut. Cu gândul către casă, către Brăila, către voi, Cristi a ţinut să vă mulţumească pentru tot ce aţi făcut pentru el:
„De doi ani, sunteţi alături de mine. De doi ani, mă ajutaţi să lupt cu această boală, cu problemele financiare, de doi ani vă simt lângă mine în cele mai grele momente. Nu a fost uşor, chiar mi-a fost extrem de greu, dar de fiecare dată când îmi venea să spun: nu mai pot!, mi-a fost de ajuns!, mă gândeam la voi, la miile de oameni care luptaţi alături de mine. Vreau să pot să vin lângă voi, să mă bucur de şcoală, de prieteni. Vreau să mă certe mama că întârzii în oraş, să mă înveţe tata să fac nod la cravată, să mă plimb cu voi prin Monument, pe faleză. Vreau să fac tot ce faceţi şi voi. Şi o să pot, pentru că nu sunt singur!
Dumnezeu să va răsplătească, eu nu am cuvinte să vă mulţumesc îndeajuns.
Să aveţi un Crăciun frumos şi liniştit, iar la Crăciunul viitor vreau să împodobim bradul împreună. Dumnezeu să fie cu mine şi cu voi. Doamne ajută!”
