Suntem martori la imposibilitatea unui tânăr inginer (Dragoş Muscalu) de a refuza o slujbă de profesor oferită în lipsa oricărei alte şanse. Devine dirigintele unei clase în an terminal, unde atmosfera este în permanenţă haotică şi impasibilă. Toţi elevii aduc cu ei drame individuale cutremurătoare, însă şcoala devine teritoriul lor şi fac front comun împotriva oricărui profesor. Acesta, la rândul său, după numeroase frământări şi ezitări, sfătuit şi îndrumat de directorul liceului (Bujor Măcrin), un om răbdător şi înţelept, reuşeşte să le exemplifice elevilor care este rolul unei educaţii alese şi cum te poate transforma într-o cu totul altă persoană. Treptat, le câştigă atenţia "rebelilor" prin acţiuni culturale precum mersul la muzeu. Găseşte esenţa fiecărui lucru şi izbuteşte să îi determine pe tineri să privească dincolo de aparenţe şi de problemele sociale şi să aibă curajul să îşi direcţioneze propria viaţă aşa cum consideră de cuviinţă.
Regizorul, Horia Suru, realizează un proiect inedit, uimitor şi încântător. Spectacolul le este adresat în special adolescenţilor, dar şi părinţilor şi tuturor celor care consideră că au ceva de învăţat din el. Coregrafia este semnată de britanica Sophie Duncan, care a pus suflet, motivaţie şi măiestrie în ceea ce i-a învăţat pe tineri. Piesa promite să tragă un semnal de alarmă şi să schimbe viziuni într-o societate în care fiecare persoană devine tot mai autoritară şi independentă de ceilalţi.
Distribuţia: Mark Thackeray - Dragoş Muscalu, Gillian Blanchard - Cătălina Nedelea, Grace Evans - Ana Zubcu, Theo Weston - Dan Moldoveanu, Alex Florian - Bujor Măcrin, Dl Bell - Adrian Iacov, Denham - Alex Petcu, Pamela Dare - Alexandra Nicolae, Potter - Daniel Onoae, Seales - Leonard Dodan, Pegg - Ştefania Stanciu, Sapiano - Mihai Rusu, Tuffen - Gabriela Pârliţeanu, Wong - Camelia Dilbea, Fernman - Cosmin Deca, Osgood - Iris Bondoc, Strong - Oana Pisică, Purcell - Mariana Dumitrache, Palmer - Anca Mihalache, Moira Joseph - Georgiana Caludea şi Maria Nicolau.
Câţiva dintre tinerii actori ne-au împărtăşit despre experienţa lor pe scenă, despre cum a fost să lucreze cu marii actori ai teatrului brăilean, despre cum s-au descurcat cu şcoala, despre impactul pe care l-a avut proiectul asupra lor şi dacă sunt determinaţi să urmeze calea actoricească sau nu.
Camelia Dilbea: Wong
"Repetiţiile au fost în primul rând motivante. În teatru meseria «se fură», iar eu am avut de la cine «să fur». Şcoala n-a fost o problemă pentru că am primit înţelegere şi de-o parte şi de alta şi prin simplul fapt că m-am solicitat poate mai mult decât de obicei, am reuşit să răsplătesc prin acest mic sacrificiu, ceea ce teatrul mi-a dat mie.
În primul rând am reuşit să mă aduc în echilibru. Pe lângă teatru, o altă mare pasiune a mea e dansul, pe care l-am neglijat în ultimii ani. Prin acest proiect, am reuşit cum s-ar spune, să împac şi capra şi varza. A fost prima dată când am făcut dans în teatru. Aşa cum visez de mult. Da, îmi doresc din tot sufletul să devin actriţă. Eu mi-o doresc, Dumnezeu ştie ce va fi. În ecuaţia asta, nu înseamnă că eu fac munca cea mai grea."
Gabriela Pârliţeanu: Linda Tuffen
"Repetiţiile s-au desfăşurat cu greu. A fost provocarea provocărilor. Întotdeauna mi-am dorit să dansez şi niciodată n-am avut ocazia. Niciodată. Şi dintr-odată a venit o tipă din Londra şi ne-a pus să facem lucruri trăsnite. Colaborarea cu actorii a fost, în general, bună. Tind să cred că dacă nu erau ei şi Horia, nu ar mai fi fost nimic. Ne-a fost greu să ne unim pentru că la început nu ne păsa unuia de celălalt. La şcoală am avut o relaţie super bună cu colegii şi profesorii. Nici n-am prea lipsit. Am reuşit să împac teatrul cu şcoala şi nu am avut nicio problemă. Acest proiect m-a făcut să fiu mai responsabilă, să mă gândesc cu mai multă seriozitate la "munca" mea cu mine. Datorită lui m-am maturizat. Ce vreau să devin? Asta e o foarte bună întrebare. Nu ştiu. Am mari dubii."
Mihai Rusu: Sapiano
"Personajul meu stă la baza aşa-ziselor glume din clasă, datorită firii lui. E un tip provenit din ghetoul oraşului, a cărui mamă a murit, iar tatăl este consumator de alcool şi substanţe nocive, după care s-a luat şi el în a consuma stupefiante. El încearcă să fie un «băiat de cartier», dar şi în acest lucru eşuează. Aşa că şcoala e singura sursă în care se poate refugia. Repetiţiile au fost solicitante, dar dacă acestea nu erau atât de complexe, nu cred că am fi fost atât de mândri de acest spectacol şi ţin să le mulţumesc regizorului şi coregrafei, care au avut atâta răbdare cu noi! În privinţa actorilor, nu am nimic de comentat. Au fost deschişi şi calzi cu noi şi le mulţumim că ne-au ajutat. Cred că există licee şi la noi în oraş ca şi cel pe care am încercat noi să-l reprezentăm, iar acum mă gândesc de două ori la ziua următoare de cursuri şi la cum să o tratez mai serios. Nu ştiu ce să zic că voi face mai departe. Mai am încă trei ani de liceu în care mă pot gândi. Cred că încă sunt la început de drum."
Anca Mihalache: Palmer
"Pentru mine, repetiţiile au fost foarte obositoare şi de multe ori am vrut să renunţ, să termin cu tot. Domnul Bujor Macrin m-a ajutat cu multe sugestii şi a fost un real sprijin pentru toţi tinerii din grupă. Profesorii de la liceu m-au susţinut, în schimb mi-a venit extrem de greu, mai ales pentru că sunt clasa a XII-a. De la avanpremieră şi până acum, din punct de vedere coregrafic am sesizat un declin, dar am avut ocazia să lucrez mult mai mult scenele actoriceşti. Proiectul m-a ajutat foarte mult, în special datorită coregrafei, care mi-a dat informaţii despre facultăţi. Şi nu voi uita niciodată experienţa de a face parte dintr-un asemenea grup. Da, vreau să mă fac actriţă. Proiectul acesta m-a convins că asta e meseria pe care mi-o voi alege."
Alexandra Nicolae: Pamela Dare
"Mie, ca şi persoană, nu mi se părea uşor să o arăt pe adevărata Pamela şi de aceea mă arătam ca o persoană dură, nepăsătoare şi rebelă, iar în ceea ce priveşte clasa, îmi plăcea să flirtez cu băieţii şi să le fac pe fete invidioase tocmai pentru că eram iubita celui mai drăguţ băiat din clasă, respectiv Denham. Ca toţi ceilalţi, Pamela era obişnuită cu lumea aceea dezastruoasă, în care toţi se purtau urât, de aceea când l-a văzut pe profesor că se purta minunat, s-a îndrăgostit de el imediat.
Repetiţiile la început, sincer, păreau un joc: dansam, ceea ce mi-a plăcut să fac de când eram mică. Dar după a treia zi nu mai erau un joc ci ceva foarte serios, la un moment dat fiind sigură că nu voi mai rezista şi voi ceda din pricina oboselii. Sunt foarte mândră că am avut ocazia de a face parte din acest proiect mai ales că am cunoscut oameni minunaţi: regizorul, actorii şi colegii din piesă."
Leonard Dodan: Seals
"În momentul în care am ajuns la casting am crezut că va fi uşor şi că o să mă pot descurca şi cu şcoala, şi cu spectacolul. Actorii s-au pliat după caracterul nostru şi au încercat să ne ajute în construirea personajelor. Înainte de fiecare spectacol aveam emoţii. Dar cu ajutorul colectivului şi al luminii de pe scenă am reuşit să trec peste. Cu ajutorul coregrafei (Sophie Robinson) şi al regizorului (Horia Suru) am reuşit să-mi intru în personaj, chiar dacă faţă de ce a fost la vizionare personajul s-a schimbat în premieră."
Alexandru Petcu: Denham
"Repetiţiile au fost lejere în primă fază, iar după ce spectacolul a început să prindă contur au devenit mai grele şi consumau din ce în ce mai mult timp. Actorii au fost cumsecade şi deschişi încă de la prima întâlnire, iar asta ne-a ajutat în a pune bazele unei colaborări fructuoase".
Renaşterea brăileană
Stagiunea teatrală 2011-2012 a debutat cu o nouă ediţie a Festivalului Internaţional "Zile şi nopţi de teatru la Brăila". Evenimentul mult aşteptat s-a ridicat, de această dată, la nivelul aşteptărilor tuturor îndrăgostiţilor de cultură şi artă. Gama variată de piese selectate a putut mulţumi publicul de toate vârstele, impresionându-i chiar şi pe cei mai pretenţioşi.
Teatrul brăilean a respectat tradiţia de a iniţia avalanşa de spectacole cu două producţii, "Scandal în culise!", în regia lui Radu Nichifor, având premiera în stagiunea precedentă şi "Poveşti de familie", o inovaţie a lui Vlad Cristache. Cea de-a doua premieră a Teatrului "Maria Filotti", "Domnului profesor, cu dragoste", a adus în atenţia noastră un concept inedit: genul "musical". Regizorul Horia Suru, alături de coregrafa britanică Sophie Duncan, a creat un spectacol cu şi pentru adolescenţi, încărcat cu energie pozitivă şi aer londonez. Coregrafii incitante, cu un nivel ridicat de complexitate, atitudini tinereşti dornice de afirmare şi evoluţie sugerează valorile micilor artişti în devenire.
Pe parcursul celor nouă zile de festival, trupe din Bucureşti, Bacău, Giurgiu, Galaţi, Târgovişte, Tulcea, Arad, Baia Mare, Sibiu, Petroşani, Târgu Mureş, Ploieşti şi vecinii din Bulgaria şi Turcia au oferit publicului diferite reprezentaţii, acoperind sfere tematice plurivalente.
Cum nimic nu poate fi perfect, au existat şi spectacole mediocre, bulevardiere, dar care au prins foarte bine unor persoane doritoare de detaşare de la contingent. Mulţumirea a revenit din faptul că le-a fost adus zâmbetul pe buze, surprinzându-se situaţii comune într-o nuanţă ironică.
În acelaşi timp, adevărate capodopere artistice au fost aduse pe scena brăileană. Un astfel de exemplu este, din punctul meu de vedere, spectacolul Liei Bugnar, "Felii", regia fiind semnată de aceasta, de asemenea, a Teatrului Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii, câştigătoarea premiului UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal, şi-a demonstrat cu măiestrie şi modestie înzestrarea, lăsându-i pe cei prezenţi fizic şi sufleteşte alături de ea cu lacrimi în ochi şi emoţii puternice. Timp de 1 oră şi 30 de minute a trecut de la o stare la alta, interpretând o multitudine de personaje atent conturate şi trăite mai mult decât jucate.
Din aceeaşi categorie a pieselor "impecabile" mai fac parte şi "Miriam W", regia Radu Afrim, Teatrul "Toma Caragiu" Ploieşti - o repercutare acidă a traumelor unei familii evreieşti supravieţuitoare războiului şi Holocaustului; "Casa Bernardei Alba", regia Sorin Militaru, Teatrul "Ion D. Sârbu" Petroşani - relatarea tragică a dragostei fără vârstă, a frustrărilor şi a secretelor familiale; şi nelipsitele producţii bucureştene, "XXL - Fat Pig", regia Cristi Juncu, Teatrul ACT, "Metoda", regia Theodor-Cristian Popescu, Teatrul Nottara şi "Natură moartă cu nepot obez", regia Eugen Făt, Teatrul Odeon.
Una dintre surprizele delicioase a reprezentat momentul susţinut de actorul George Ţoropoc, care a jucat ani de-a rândul la Teatrul "Maria Filotti", "Pasăre dragă, joacă-te cu mine!", un scenariu inspirat după versurile lui Jacques Prevert, continuând apoi cu un fragment din piesa "Martor şi judecător" de Ion Bălan, unde a interpretat rolul lui Panait Istrati, alături de actriţa Ana Zubcu. La sfârşitul scurtei incursiuni prin amintiri şi dor de melancolicul oraş dunărean, toţi cei din sală l-au aplaudat şi aclamat cu vibraţii în suflet şi ochi înlăcrimaţi de sensibilitate.
Serile s-au încheiat apoteotic în acordurile de muzică folk, jazz, blues şi clasică ale unor cântăreţi renumiţi şi deosebit de talentaţi: compozitorul teatrulului, Cornel Cristei, Tic Petroşel, Raul Cârstea, Cornelia & Lili şi Alina Manole. Un recital excepţional, de afectivitate, incluzând balade şi romanţe a fost pregătit de actriţa Wanessa Radu, acompaniată la pian de Cornel Cristei.
Totodată, cultura generală a tinerilor brăileni a devenit tot mai voluminoasă în urma întâlnirilor din cadrul conferinţelor cu maestrul Ion Lucian şi soţia acestuia. Cei doi artişti au recitat poezii din volumul pe care l-au elaborat împreună şi au fost dornici să răspundă întrebărilor celor curioşi şi îndrăzneţi. La sfârşit, au avut răbdare să facă poze şi să ofere autografe cu căldură şi încântare. O altă conferinţă, moderată de Ion Parhon, a tratat teme legate de teatru, de particularităţile sale şi de interogaţiile problematice pe care şi le pune un actor.
Un festival aglomerat de idei geniale, de oameni de artă, creativi şi empirici, de mult, mult teatru a readus Brăilei spiritul de cultură, de schimbare şi sociabilitate.
