Mâncăm scump şi prost. Şi din import. Carnea, lactatele, fructele şi legumele, sunt îmbâcsite de E-uri şi tot felul de alte substanţe, una mai nesănătoasă ca alta. Totul, dacă întrebi românul cititor de site-uri divulgatoare ale marilor secrete, pe fondul unui mega complot pus la cale de organizaţiile oculte, cu unic scop: distrugerea agriculturii şi industriei alimentare autohtone şi tranformarea naţiei noastre într-un consumator dependent de rebuturile vestului. Practic, noi, românii, cel mai tare popor al lumii de la Zamolxis încoace, am fi ţinta unei conspiraţi mondiale, care ne macină încet, încet, de peste 25 de ani, industria, agricultura şi sănătatea. Şi nu numai.
În ultima vreme, internetul este pur şi simplu invadat de astfel de articole, şi, culmea, incredibil de mulţi români chiar cred şi susţin teoria aceasta! Probabil e mai simplu să cauţi vinovaţi în altă parte decât să le ceri socoteală celor de lângă tine şi, de ce nu, să-ţi recunoşti şi să-ţi asumi partea ta de vină.
De acord, există un interes financiar mondial, nişte organizaţii care conduc din umbră, dar de aici şi până la a pune pe seama lor toate mizeriile care s-au întâmplat în România ultimilor douăzeci şi ceva de ani, e cale mult prea lungă. Din punctul meu de vedere, suntem atât de bine „programaţi” să ne autodistrugem, încât chiar nu mai avem nevoie de nicio intervenţie din afară. Un popor care de 25 de ani alege „răul cel mai mic”, care transformă în eroi naţionali penalii, care pupă mâna celui care-i dă o pungă de făină fără să-i pese că ăla, de fapt, este corupt până în măduva oaselor, se aşază singur în genunchi, fără să-l oblige nimeni.
Căci nu organizaţiile oculte au încolonat ţăranii şi i-au pus să fure dală cu dală, ţeavă cu ţeavă sistemul de irigaţii. Nu organizaţiile oculte au dărâmat grajdurile, au distrus serele, viile şi livezile şi au împărţi terenul în parcele şi parceluţe, învrăjbind agricultorii ca nu cumva să se asocieze. Nu ele au dărâmat fermele cărămidă cu cărămidă şi au vândut animalele sub preţ, nu ele au încurajat evaziunea fiscală şi nici n-au făcut vreun voodoo ca samsarii să dicteze piaţa, iar agricultorii, săracii, să pice „nevinovaţi” în plasa lor. Şi, în niciun caz, nu şi-au bătut ani de zile joc de subvenţii, cheltuindu-le prin cârciumi. Poate ar fi cazul să realizăm că NU străinii ne-au cumpărat şi ne-au distrus agricultura şi industria alimentară. Ci noi - prin aleşii noştri, de la Iliescu şi Petre Roman încoace - le-am vândut-o. Poate ar fi cazul să înţelegem că orice investitor (valabil şi pentru import-export), indiferent de naţionalitate, e obligat să respecte legile ţării în care îşi derulează activitatea. Iar dacă la noi n-a fost aşa, de vină-a fost doar avarismul, prostia şi nesimţirea celor care au negociat pentru noi şi au acceptat condiţiile.
Căci, să fie clar, nicio conspiraţie mondială nu ne-a închis nici fabrica de zahăr de la Ianca, nici pe cea de conserve de la Zagna. Amândouă au fost lăsate în paragină şi vândute bucată cu bucată la fier vechi, de ai noştri. Setea de bani, dorinţa de înavuţire peste noapte, lipsa măsurilor protecţioniste pentru producţia autohtonă, fiscalitatea împovărătoare ele au distrus agricultura şi industria alimentară. Niciun complot, oricât de mondial şi de bine pus la punct nu poate justifica faptul că, după 26 de ani de democraţie un fermier brăilean cu o producţie record de sfeclă de zahăr e nevoit să-şi transporte marfa la sute de kilometri ca s-o valorifice, iar parte din succes e noroc chior – a plouat prea mult în Moldova, la fel cum, altul, cu o producţie record de mere – sănătoase, frumoase, aproape bio – e nevoit s-o toace şi s-o dea la vaci, căci nimeni nu-i oferă mai mult de 50 de bani pe kilogram, iar cu banii ăştia nu-şi poate acoperi, probabil, nici culesul.
Au trecut atâţia ani de la revoluţie şi încă ne mai cramponăm de moştenirea comunistă. OK, să spunem, pe astea ne-au tocat-o străinii ori au luat-o cu japca corporatiştii. Dar noi, în 26 de ani, ce am pus în loc? De ce nu au nici acum fermierii depozite şi mici făbricuţe de procesare, de ce nu sunt nici acum pieţe de gross, burse de mărfuri etc, în condiţiile în care sunt fonduri europene, milioane de euro pentru investiţii, neconsumate. De ce nici până acum în mediul rural nu sunt drumuri, reţele de apă, canalizare, ori gaze. Sincer, nici măcar forţă de muncă nu prea mai este. Pentru toate astea cine-s vinovaţii?
Vina cui este că trei sferturi din tarabele din pieţele brăilene, tarabe ce ar trebui să fie ale ţăranilor, sunt ticsite cu portocale, banane, kiwi şi da, în plin sezon, mere, pere, struguri ori gutui din Italia şi Spania. Ba chiar vinete şi ardei. Şi te mai şi înşală „micul producător” la cântar. Oare în loc de „exotisme” pe tarabele acestea n-ar fi trebuit să fie merele domnului de la Gropeni? Să nu-mi spuneţi că nu i-au dat voie francmasonii şi corporatiştii!
