Ministrul Funeriu şi parlamentarii au criticat în ultimele zile, cu aplomb, manualele şcolare. Ministrul a spus că sunt plictisitoare, iar parlamentarul Adriana Săftoiu că sunt din 1974 şi că ar trebui modificate, că sunt neadecvate copiiilor din secolul XXI. "Un elev mi-a spus că poezia ce descrie ţara cu munţi, lacuri şi cer albastru nu-i spune nimic nou. Trebuie să ţinem cont că generaţia de acum are alte pretenţii faţă de generaţia noastră. 70% dintre manuale sunt cele pe care am învăţat şi eu în 1974. Avem, de exemplu, poezii scrise de Alecsandri, care sunt foarte dificile pentru elevii de clasa a II-a şi a III-a. În şcoala primară se predau atributul şi complementul, în loc să fie învăţaţi elevii de ce se spune «succese», şi nu «succesuri», sau când trebuie să scrie cu doi «i»", a spus parlamentarul Adriana Săftoiu.
Aceste declaraţii nu sunt însă o noutate, manualele şi programele şcolare au fost criticate tot timpul din '89 şi niciodată schimbările făcute nu au fost considerate mulţumitoare de către toată lumea, iar manualele au rămas o veşnică problemă.
Realitatea din şcoli însă este departe de discursul politicienilor. La liceele brăilene toţi elevii au manuale relativ noi. Unul dintre autorii manualelor de istorie de la clasa a XI-a şi a XII-a, prof. Emilia Lica de la Colegiul "Murgoci", a precizat că din punctul său de vedere manualele nu au nicio problemă. "Depinde de profesor cum îşi face ora, manualul este numai un auxiliar. Dacă elevii nu sunt atraşi de manual şi cască este vina profesorului şi nu a manualului. Manualele de istorie la care am lucrat sunt făcute şi refăcute după noile programe, după noile competenţe. S-a periat foarte bine şi materia, cred că manualele nu au nicio problemă", a declarat prof. Emilia Lica.
Cele mai vechi manuale după care studiază elevii brăileni au fost realizate în 1999. Este vorba de elevii de gimnaziu, care nu au beneficiat de aceeaşi atenţie ca cei din învăţământul primar sau liceal. Responsabilul cu manualele din Casa Corpului Didactic, Ecaterina Mocanu, a precizat că la gimanziu elevii au manuale vechi de mai bine de zece ani. În rest situaţia nu este atât de disperată. "La licee manualele s-au schimbat acum trei ani. La clasele a VII-a şi a VIII-a este un procent mai mare de manuale noi, pentru că ei susţin examene şi s-a urmărit să aibă după ce învăţa. La unele discipline s-au înlocuit chiar toate manualele. Cel mai prost stau elevii din clasele a V-a şi a VI-a", a spus Ecaterina Mocanu.
În ceea ce priveşte conţinutul cărţilor, profesorii sunt în general mulţumiţi de ele şi nu au constatat că elevii ar fi plictisiţi din cauza lor, aşa cum a spus ministrul Educaţiei, a explicat directorul Nicolae Carnaru de la Şcoala "Ecaterina Teodoriu". Chiar şi la limbile moderne, unde întotdeauna erau probleme, profesorii sunt mulţumiţi. Unii copii mai învaţă încă după primul manual alternativ editat imediat după '89, însă acela este singurul mai slab existent, a apreciat profesoara de limba engleză Maria Damaschin.
"Elevii cu atitudine pozitivă faţă de cunoaştere au aceeaşi atitudine şi faţă de manuale"
Nici la limba şi literatura română, de exemplu, nu sunt probleme cu manualele, dar intervin alte chestiuni, care nu ţin strict de calitatea manualului. Cu anumite clase se lucrează pe manuale mai dificile, iar cu altele, în anul următor, ar trebui să se lucreze cu manuale mai uşoare. Acest lucru nu este însă posibil, pentru că manualele nu se schimbă de la un an la altul decât în proporţie de cel mult 15% sau mai mult la clasa a VIII-a. Aşa se ajunge în situaţia că manualele corespunzătoare nu ajung pentru toţi elevii şi dacă le vor, ei trebuie să le cumpere. Mai mult, la limba română se lucrează şi cu caiete metodice, care trebuie cumpărate de elevi şi nu sunt ieftine. "Ca aspect şi conţinut manualele sunt bune pentru nivelul mediu. În ceea ce priveşte impactul asupra elevilor, diferă de la caz la caz. Elevii cu atitudine pozitivă faţă de cunoaştere au aceeaşi atitudine şi faţă de manuale, necondiţionat. Oricum, noi nu lucrăm la clasă doar cu manualele, folosim şi alte materiale didactice de pe site-urile de specialitate sau din librării. Dintr-o clasă însă, doar jumătate dintre elevi îşi pot cumpăra culegerile necesare. Atunci le facem noi copii pentru fiecare zi şi le dăm ca să poată ţine pasul cu restul. Totul din banii noştri. Şi aceasta este o situaţie generalizată în tot sistemul, toate cadrele didactice fac la fel pentru că nu au altă soluţie. Acum doi ani am primit la şcoală planşe, materiale didactice, dar de fişe nu te poţi lipsi, pentru că elevul învaţă lucrând", a explicat institutoarea Maria Tănase, director educativ al Şcolii "Teodoroiu" şi metodist al Inspectoratului Şcolar.
Pentru nivelul primar o culegere de limba română sau matematică poate costa între 15 şi 40 de lei. Dacă se cere unui copil asemenea auxiliare la trei sau patru discipline, s-ar putea să spună că nu au bani.
Deci, din punctul de vedere al cadrelor didactice, probleme creează nu calitatea manualelor, ci sărăcia sistemului care nu oferă copiilor şi alte auxiliare sau măcar să pună la dispoziţia cadrelor didactice materialele necesare pentru realizarea fişelor. În aceste condiţii, schimbarea manualelor cu altele aproximativ la fel, nu aduce nimic nou. Interesant ar fi dacă manualele ar conţine şi materialele auxiliare, caietele metodice, fişele. Dar tipărirea acestora ar costa mai mult statul şi astfel de iniţiative n-ar putea fi susţinute acum, în vremuri de criză.
