Să vedem şi partea plină a paharului: România trăieşte, în prezent, cea mai bună perioadă a ei din ultima sută de ani. Sau, de fapt, din istorie. Da, pare cam greu de crezut la prima vedere, dar dacă analizăm un pic trecutul şi prezentul realizăm că suntem beneficiarii unor vremuri, totuşi, bune. Mai bune decât a avut România vreodată din punct de vedere economic şi social, punând loalaltă toate avantajele de care beneficiază românul în ziua de azi.
Evident, suntem în continuare ultimii din UE la cam toate capitolele şi vom mai fi. Evident, o mulţime de români trăiesc în sărăcie sau la limita sărăciei şi prea puţini se bucură de un nivel de trai îndestulat ori măcar decent. Şi totuşi, din cele aproape 200 de ţări ale Terrei, România se situează, în toate clasamentele economice posibile, în prima treime. În treimea norocoasă a planetei. Cu un PIB pe cap de locuitor în jur de 24-25.000 de dolari, ne clasăm cu mult peste media mondială (de 16-17.000 de dolari). Adică în rândul ţărilor aproape dezvoltate, democratice, fără conflicte interne, fără războaie. Suntem de fapt cei mai săraci dintre cei bogaţi. Şi, orice ar spune unii şi alţii, România nu a avut niciodată până acum un nivel de trai, de libertate - de la cea de exprimare la cea de mişcare -, de cunoaştere şi de linişte mai bun decât îl are acum.
Se putea mai bine? Ooo, evident! Am fi putut să fim la nivelul statelor cu adevărat dezvoltate din Europa şi din lume dacă nu am fi avut comunismul sau am fi putut fi la nivelul Greciei, Spaniei ori Portugaliei sau măcar la cel al Poloniei, Cehiei sau Sloveniei dacă nu am fi avut parte de clasa politică de joasă speţă din cea mai mare parte a ultimilor 30 de ani. Am fi fost în primul sfert al clasamentelor economice mondiale dacă n-am fi avut parte de atâţia hoţi, mincinoşi, corupţi şi incompetenţi. Am fi stat în general mai bine dacă în ultimii 2 ani nu ne-am fi procopsit cu frăţia hoţilor ajunşi la Putere. Am fi putut, în anul centenarului Marii Uniri, să fi avut măcar o autostradă care să ne unească.
Se putea mai rău? Ooo, da! Gândiţi-vă la dictaturile de pe Glob, la ţările cu războaie, cu foamete, cu regimuri religioase absurde. Şi să fim realişti: fără Uniunea Europeană şi fără NATO, fără ideea şi scopul de a adera la acestea şi fără să fi făcut parte din UE deja de 11 ani, am fi fost mult mai rău decât acum, din toate punctele de vedere. Daţi o fugă până în Republica Modova, că tot spunem că sunt fraţii noştri acolo, să vedeţi cam cum ar fi arătat România fără UE. Amintiţi-vă de anii ’90 de la noi. Cine susţine altceva este pur şi simplu rupt de realitate sau doar vrea răul României. De altfel, dovada este în faţa ochilor noştri: nu există nicio ţară fostă comunistă care, rămasă în afara UE, să fie mai dezvoltată decât România. Şi culmea, cam toate îşi doresc să adere la UE.
Iar dacă cineva ne-a pus piedici, ne-a sabotat, ne-a ţinut pe loc sau nu ne-a lăsat să ne dezvoltăm aşa cum ar fi trebuit, doar noi am făcut asta. Noi, prin cei pe care i-am ales.
