De fiecare dată când se organizează concursurile de admitere prin şcolile de Poliţie, presa realizează reportaje „de la faţa locului”, candidaţii fiind întrebaţi de ce îşi doresc să se facă poliţişti? Cei mai mulţi oferă, invariabil, răspunsuri de genul: „îmi place uniforma, pentru că impune respect”, „e un job sigur”, „eşti respectat”, „e un salariu bun”, „îmi place disciplina”, „am făcut sport”, „mi se potriveşte, pentru că sunt o fire mai ordonată”, „îmi oferă stabilitate pe viitor”, „îmi plac armele”...
Şi, ţinând cont de ultimele cazuri care au privit Poliţia, pare că exact acest gen de oameni devin poliţişti: au un job bun, sigur, plătit binişor, din care se iese la pensie devreme şi cu bani mulţi, şi vine la pachet cu importanţa şi aroganţa dată de uniformă şi de protecţia pe care o ai în faţa „civililor”. Mai ales a fraierilor. Oameni fără prea mult chef de muncă, fără prea multă pregătire profesională dar, mai ales, fără suflet.
Ultimul caz, cel de la Galaţi, în care doi poliţişti - dintre care o femeie -, stau impasibili în maşina de patrulare şi privesc aproape cu scârbă o copilă plină de sânge în zona genitală, aflată în stare de şoc, fără să intervină în vreun fel, te lasă fără cuvinte. Este, pur şi simplu, înfiorător! Fata, în vârstă de 15 ani, era în şoc hemoragic şi, după cum au precizat medicii care au consultat-o, ar fi putut muri. În plus, fata le declarase medicilor de pe Ambulanţă că fusese victima unui viol. Poliţiştii, însă, au stat impasibili, deşi trecătorii aflaţi la faţa locului le solicitau acestora să intervină. Pare a fi o scenă ireală, dar se întâmplă în România anului 2019, la doar câteva zile după ce alţi poliţişti au revoltat o lume întreagă prin indiferenţa de care au dat dovadă în cazul răpirii, sechestrării şi uciderii unei fete de 15 ani, din Caracal.
Cum ajuns unii poliţişti să se comporte atât de inuman? Cum ajung unii oameni să fie atât de neoameni? Şi dacă ar fi fost vorba despre o simplă sângerare „normală”, tot era de datoria lor să facă ceva în sprijinul acelei fete. Datoria lor de oameni şi, mai ales, de poliţişti aflaţi în slujba cetăţenilor.
„M-am săturat de hoţia şi de hoţii din ţara asta”, „M-am săturat de corupţie şi de corupţi”, „M-am săturat de incompetenţi şi şpăgari, de poliţişti mână-n mână cu infractori sau cu politicieni corupţi”, „Îmi place să respect legea”, „Îmi place să ajut oamenii aflaţi în pericol”, „Îmi place meseria”, „Îmi place să prind infractori”, „Îmi place să aplic legea”, „Îmi place ideea de dreptate”, „Îmi place să ofer siguranţă şi încredere cetăţenilor acestei ţări”. Dacă răspunsurile candidaţilor la şcolile de Poliţie şi ai absolvenílor ar fi fost acestea, lucrurile ar fi stat altfel în această instituţie şi, poate, în această ţară.
