Lăsând deoparte controversele legate de oportunitatea construirii unei Catedrale naţionale, trecând peste disputele despre necesitatea acesteia, sumele cheltuite - mai ales de la bugetul de stat -, despre legalitatea inaugurării parţiale a unui obiectiv în construcţie şi toate celelalte discuţii pe tema acestui mega-proiect, se poate trage o concluzie indiscutabilă: Catedrala este o certitudine şi este singurul reper fizic cu adevărat major al României în anul aniversării Centenarului Marii Uniri. Da, mai este de lucru la ea, da, este un proiect susţinut doar de o parte a populaţiei, da, existau şi alte priorităţi, dar Catedrala chiar se construieşte şi chiar va rămâne un element palpabil în istoria românilor. Aşa discutabil cum e, acest proiect va dăinui nu doar în următorii 100 de ani, ci de-a lungul următoarelor milenii. Până la urmă, Catedrala este o reuşită. A fost un proiect al Bisericii Ortodoxe Române, care chiar este pus în practică. De fapt, în acest „An centenar”, Biserica şi-a făcut datoria – cel puţin faţă de ea însăşi, faţă de susţinătorii săi, faţă de cei care au dorit acest obiectiv şi, din perspectiva sa, faţă de România în general. Din perspectiva BOR, în numele credincioşilor săi, România avea nevoie de o Catedrală a Neamului. A promis-o şi, iată, a construit-o. Nu mai există niciun dubiu în acest sens. Biserica şi-a îndeplinit obiectivul său major.
Au însă nevoie România şi românii de autostrăzi? Au ca de aer! Ar fi fost necesar ca, măcar în Anul Centenarului, cele trei mari regiuni istorice ale României să fi fost unite cel puţin de câte o autostradă. Sau să fi avut măcar O AUTOSTRADĂ care să traverseze România de la un capăt la altul. Ar fi fost necesară măcar o amărâtă de centură a Bucureştiului. MĂCAR! Sau măcar un pod nou peste Dunăre. Sau o cale ferată modernizată care să traverseze România.
Au însă nevoie România şi românii de spitale? Au ca de aer! De spitale curate, dotate, în care să fii tratat normal – şi fizic, şi moral. Ar fi fost necesar ca, măcar în Anul Centenarului, să se fi inaugurat UN SPITAL nou. Măcar unul singur. Sau măcar să ştim că este în lucru şi nu mai e mult până la finalizare. MĂCAR UNUL în 30 de ani!
Au România şi românii nevoie de educaţie? Au ca de aer! De şcoli dotate, de grădiniţe şi de creşe, de un sistem educaţional modern, eficient, adecvat lumii actuale. Ar fi fost necesar ca, măcar în Anul Centenarului, să fi terminat cu experimentele, cu reformele şi cu amatorismul în Educaţie. Ar fi fost necesar ca, măcar de acum încolo, educaţia să fie o proritate naţională pentru România.
Au România şi românii nevoie de Justiţie, de legi drepte, de protecţie în faţa infractorilor şi a nedreptăţii? Au ca de aer! Au România şi românii nevoie de o economie stabilă, de predictibilitate legislativă, de funcţionari şi bugetari profesionişti şi respectuoşi cu contribuabilii, de un mediu de afaceri sănătos, de un nivel de trai decent? Au România şi românii nevoie de moralitate şi de repere morale? Da, au ca de aer!
Doar că n-au nimic din toate acestea! NIMIC! Pentru că, deşi li s-a promis cel puţin din 4 în 4 ani toate de mai sus, cei care au promis nu şi-au făcut deloc treaba. Ei, politicienii care au condus România în ultimii aproape 30 de ani, nu au făcut nimic din ceea ce au promis, din ceea ce trebuia, din ceea ce era nevoie să se facă în ţara asta, pentru România şi pentru români. Nu Biserica trebuie să facă autostrăzi, spitale, căi ferate, legi pentru Justiţie, pentru mediul de afaceri, pentru drepturile cetăţenilor, nu Biserica trebuie să gândească sistemul educaţional, nu Biserica formează sistemul bugetar şi birocratic, nu Biserica trebuie să pună în funcţii de conducere din administraţie profesionişti şi oameni corecţi. Statul, politicienii şi guvernanţii trebuie să facă toate acestea. Până acum nu le-au făcut şi nici nu dau semne că ar dori să le facă.
În Anul Centenarului, guvernanţii sunt cei care dezamăgesc, care mint, care fură. Din nou. Ei, guvernanţii, nu au făcut nimic din ceea ce ar fi fost absolut necesar pentru România şi pentru români. Ei, guvernanţii de azi sau de ieri, nu şi-au făcut datoria faţă de România şi faţă de români. Deşi ar fi fost nevoie de asta ca de aer.
