Şmecherii ăştia n-au coloratură politică, cu toate că sunt bine înfipţi în absolut toate partidele. În faţa lor, Boc nu-i decât o păpuşică fără mâini. Guvernul trebuie să respecte legile lor, ale şmecherilor. Înfipte direct în spatele contribuabilului, aceste legi par de nedemontat. Abia acum, când ceva trebuie făcut urgent, se constată imposibilitatea oricărei mişcări, imobilitatea totală a unui stat înţepenit în buzunarele câtorva şmecheraşi, în trena cărora s-a înecat, sufocată, o întreagă societate românească. Otrava asta este picurată de mult timp, iar pipeta cu care s-au administrat dozele letale este nimeni alta decât presa.
S-a constatat de-a lungul timpului o propensiune a publicului către mascaradă, circ, şmecherie greţoasă, către minciuna abjectă, delaţiunea răzbunătoare. Pofta insaţiabilă pentru dezordine, pentru impostură şi repudierea normalităţii, pentru denigrarea a orice şi batjocora oricui a condus, cu paşi siguri, către ceea ce este acum România în pragul războiului civil. Paradoxurile societăţii româneşti nu mai pot fi privite ştiinţific şi cu umor. Ele se simt din plin, iar efectele lor au traiectoria unui bumerang. După toată hăhăiala cu gura până la urechi, după toate miştourile la adresa seriozităţii unor oameni care au avertizat asupra calităţii precare a celor care iau decizii între două restaurante şi-o emisiune cu poante şi populisme lascive, după vacanţa interminabilă, cu strigături şi hore, iată că a venit şi nota de plată. Şmecherii - nu-i aşa? - vor ca nota de plată să fie "plătită", nu achitată. Guvernul Boc să fie linşat, ca să se potolească pofta de sânge a poporului, şi, după aia, ei, ca "băieţii", cu abilitate şi şmecherie, vor strânge poporul până va ieşi untul din el, în timp ce la televizor i se va explica că este mângâiat pe frunte.
Neputinţa Guvernului Boc nu indică neputinţa unui guvern, ci ridigitatea unei ţări dependente, ca de un drog, de propriii călăi. Nu măsurile pe care Guvernul Boc trebuie să le ia sunt inacceptabile, ci realitatea nouă pe care o deschid este de neîndurat. Nu intrarea în normalitate, în deplină concordanţă cu realitatea dură este detestată, ci ieşirea din anormalitate.
Un singur lucru ar mai fi de spus. Dacă şmecherii şi-ar fi pus mintea să aplice măsurile drastice care - cică! - ar reprezenta opera lui Boc şi Băsescu, românii s-ar fi executat scurt, până să apuce să facă hapciu sau să-şi dea seama de ceea ce s-a întâmplat.
