Să duci până la capăt, într-un timp rezonabil, un proiect de anvergură, pentru binele comun al contribuabililor, este ceva de domeniul imposibilului în România zilelor noastre. Orice iniţiativă, oricât ar fi de benefică şi oricât de generos ar fi finanţată de Uniunea Europeană, se împiedică inevitabil în tentaculele lungi şi încâlcite ale caracatiţei birocraţiei. Avem ca un ultim exemplu proiectul în valoare de 20 milioane euro - bani primiţi gratis, fără rambursare şi fără dobândă, de la UE - care vizează modernizarea a patru tronsoane de drum judeţean din componenţa aşa-numitului “drum al mării”, coridorul ce traversează judeţul nostru, de la graniţa cu Vrancea până la graniţa cu Ialomiţa. În total, 61 kilometri de şosea aflată în prezent într-o starea jalnică, cu asfalt îmbătrânit şi plin de gropi, urmează să beneficieze de consolidarea fundaţiei şi covor asfaltic nou. Este o lucrare absolut necesară, în contextul în care coridorul respectiv reprezintă una dintre principalele legături rutiere între Moldova şi Litoral, fiind tranzitat de foarte multe autoturisme sau maşini agabaritice, în special în sezonul estival.
Demersurile pentru implementarea acestui proiect au început în urmă cu aproape trei ani, mai exact în ianuarie 2016, când conducerea Consiliului Judeţean Brăila era asigurată interimar de Viorel Mortu, secondat de Ionel Epureanu, după ce preşedintele de drept, Gheorghe Bunea Stancu, fusese revocat din funcţie din cauza problemelor cu Justiţia. Actualul preşedinte, Francisk Chiriac, a preluat din mers proiectul şi a continuat diligenţele pentru obţinerea banilor europeni. Contractul de finanţare a fost semnat în toamna anului 2017, iar întocmirea caietului de sarcini pentru viitorul constructor desemnat prin licitaţie a durat până în iunie 2018. Adică jumătate de an. A mai fost nevoie, apoi, de încă o jumătate de an pentru validarea acestei documentaţii tehnice de către funcţionarii Autorităţii Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP). De trei ori au fost respinse documentele înainte de a fi, finalmente, aprobate. Conducerea CJ Brăila dă asigurări că acesteri respingeri repetate nu le pot fi imputate subalternilor care au întocmit caietul de sarcini, ci ele au ţinut mai degrabă de “toanele” zbirilor de la ANAP, care ar fi făcut evaluările după criterii strict subiective. Unul dintre motivele invocate pentru respingerea documentaţiei ar fi fost, de exemplu, faptul că în caietul de sarcini se cerea ca viitorul şef de şantier desemnat de firma câştigătoare a licitaţiei să demonstreze că are experienţă în derularea lucrărilor care fac obiectul contractului. Reprezentantul ANAP a considerat, însă, că nu este nevoie de probarea experienţei în domeniu. Deci că nu trebuie neapărat ca şeful de şantier să fie un profesionist adevărat... Cam aşa sunt evaluate, aşadar, caietele de sarcini pentru investiţii de zeci de milioane de euro! Plus de asta, în loc să dea soluţii în termen de 9 zile, aşa cum prevăd reglementările în vigoare, evaluatorii le dădeau după câteva săptămâni, că doar ce atâta grabă...
Aşa se scurg lunile şi trec anii până când investiţii absolut necesare scapă din tentaculele birocraţiei şi încep să fie puse în practică. Iar când, în sfârşit, se termină lucrările, putem avea surpriza să constatăm că au o calitate de toată jena. De ce? Pentru că, după cum observăm, evaluatorii caietelor de sarcini consideră că experienţa profesională a şefilor de şantier nu este obligatorie!
