N-am fost acolo, deci n-am trăit pe viu momentele acelea de frustrare, de furie neputincioasă, de teamă, poate chiar de panică, trăite de românii care au vrut să protesteze paşnic, să îşi strige nemulţumirile fără violenţă, dar s-au trezit înconjuraţi de jandarmi, împroşcaţi permanent cu gaz iritant, loviţi cu bastoane de cauciuc sau tăvăliţi pe jos de forţa tunurilor cu apă. Nu m-au usturat ochii şi nu mi-am scuipat plămânii de atâtea gaze inhalate, n-am vânătăi pe mâini sau pe picioare. Vorbesc din perspectiva unuia care a văzut la televizor ce s-a întâmplat, iar senzaţia pe care am avut-o vineri noapte, după ora 23.00, când jandarmii au intrat în forţă în Piaţa Victoriei şi au pus literalmente pe fugă zeci de mii de oameni a fost că ne îndreptăm spre dictatură. Sau poate că suntem deja într-o dictatură, chiar dacă nu conştientizăm această realitate teribilă! E dictatura hoţiei, a minciunii, a incompetenţei, a nesimţirii, a prostului gust şi lăcomiei fără margini, pusă în operă fără încetare, de 30 de ani încoace, de o clasă politică ruptă complet de poporul pe care ar trebui să îl conducă spre prosperitate. O clasă politică cât o calamitate naţională, care a forţat milioane de români să plece în lumea largă pentru a scăpa de sărăcie. Care a făcut dintr-o Românie plină de bogăţii naturale şi resurse o ţară de mâna a doua, primită în Uniunea Europeană pe uşa din dos, ca o rudă săracă, prost îmbrăcată şi needucată. O ţară jefuită de tot ce avea mai bun, de nişte hoţi ajunşi să se creadă dumnezei sortiţi să se ţină în veci de hăţurile Puterii.
După cum s-au văzut lucrurile vineri noapte, e aproape indubitabil că penalii de la Putere şi-au făcut un scop din a reprima mitingul diasporei. Un miting anunţat cu câteva luni înainte, prin care mulţi dintre românii rătăciţi prin lume în căutare de un trai mai bun au vrut să vină să le urle în faţă aleşilor că s-au săturat de pribegie, că vor ca şi România să intre în rândul ţărilor civilizate şi să fie capabilă să le asigure cetăţenilor ei condiţii de viaţă decente. Sunt oameni care de ani de zile trimit în ţară miliarde de euro făcuţi prin muncă cinstită şi care, măcar prin prisma acestui fapt, consideră că au dreptul la un minim de respect din partea guvernanţilor. Guvernanţii, în schimb, i-au aşteptat cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc, dându-le suficient respect cât să le ajungă pentru o vizită la spital!
Nu are rost să despicăm firul în patru şi să le căutăm scuze jandarmilor, că au fost provocaţi, că au fost bătuţi la rândul lor de o mână de huligani. Din reportajele televizate şi din relatările celor prezenţi s-a văzut clar că Jandarmeria a avut de la bun început ordin să reprime acest miting, din moment ce şi-a epuizat stocul de grenade lacrimogene inclusiv în zonele din Piaţă unde nu erau prezenţi huliganii instigatori. Iar faptul că aceste grenade au fost lansate fără discernământ în mulţime, multe din ele aterizând direct în capul protestatarilor paşnici, demonstrează cât de cinici şi lipsiţi de scrupule sunt cei care au orchestrat această nemernicie. Teoretic, procurorii va trebui să ne arate cine au fost aceştia. Practic, cine ar putea să fie păpuşarii care au făcut din Jandarmerie o bandă de “smardoi” dacă nu cei iritaţi la maxim de acest mesaj simplu şi direct ce a împânzit de câteva săptămâni România: “Muie PSD”?!
