Premierul Ludovic Orban a recunoscut, într-un final, ceea ce era evident încă dinainte de izbucnirea pandemiei de Covid-19: că nu sunt bani pentru majorarea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie şi nici pentru dublarea alocaţiilor. Cu atât mai mult în situaţia economică extrem de critică, generată de apariţia noului coronavirus, în care încasările la buget au scăzut drastic, iar cheltuielile au crescut serios, odată cu măsurile de cotracarare a efectelor crizei sanitare în rândul sectorului privat.
De fapt, ar trebui să fie evident pentru oricine că asemenea majorări sunt imposibile acum. Pentru oricine cu un dram de minte sau de bun simţ ar trebui să fie evident faptul că nu poţi creşte pensiile şi dubla alocaţiile, într-o astfel de criză. Evident, există mulţi oameni care nu cred asta sau cărora nu le pasă de asta. Pentru ei nu contează că nu există bani, că situaţia e una critică pentru întreaga ţară, cum nu a fost niciodată în ultimii zeci de ani. Pentru ei important este să li se dea. Lor, restul nu contează. Sunt oameni cărora nu le pasă dacă o decizie care îi favorizează pe ei îi defavorizează grav pe alţii. Este un gen de egoism explicabil, dar condamnabil. Este mai degrabă o dovadă de iresponsabilitate, într-o situaţie inedit de periculoasă, pe care nimeni nu avea cum să o anticipeze.
Evident, nici partidele nu duc lipsă de acest gen de iresponsabilitate. În primul rând, PSD, care va specula şi va ataca pe toate căile actualul guvern pentru amânarea acestor majorări. Interesul PSD nu este să fie responsabil, pe guvernarea altora. Nu a fost responsabil din acest punct de vedere nici cât a guvernat, majorând populist salarii la stat, cu bani din împrumuturi externe, darămite acum! Interesul PSD este să crească în sondaje, nu să evite o criză economică majoră. Ba chiar şi-ar dori-o, dacă pentru asta ar răspunde electoral PNL, indiferent de costurile ulterioare, plătite de toţi cetăţenii.
Să nu ne imaginăm că PNL ar fi procedat altfel, dacă guverna PSD, să fim serioşi! Nici pe departe. Şi aşa a ocolit nepermis de mult răspunsul sincer la întrebarea „se mai pot majora, în contextul actual, pensiile şi alocaţiile?”. O întrebare al cărei răspuns era cunoscut încă înainte de Covid-19. Ba chiar de când a preluat guvernarea. Şi aşa a acţionat populist, neatingându-se de niciun leu din salariile bugetarilor şi netăind nici măcar un post din organigrama oricum prea stufoasă a aparatului de stat. Dimpotrivă, s-au tot făcut angajări în ultima jumătate de an. Dar măcar a recunoscut, după luni de zile, că majorarea pensiilor cu 40% şi dublarea alocaţiilor sunt misiuni imposibile acum, în tot acest context. Premierul Orban şi-a asumat un risc politic, nu doar la nivelul electoratului, ci inclusiv la el în partid. Ceea ce, sincer, nu părea capabil că va face vreodată. Rămâne de văzut dacă asta îl va costa din punct de vedere electoral sau dacă majoritatea românilor a ajuns la un nivel suficient de maturitate socială încât să înţeleagă că, în această situaţie cu totul aparte, aruncarea într-un haos fiscal este ultimul lucru de care ar avea nevoie România.
