* există investitori interesaţi să pompeze bani în revigorarea obiectivelor lăsate de izbelişte, însă deocamdată intenţiile lor sunt blocate în hăţişul birocraţiei
"O baltă plină cu peşte - paradisul pescarilor. Spaţii de cazare răcoroase şi reconfortante, restaurante cu meniuri diversificate - ingrediente perfecte pentru o vacanţă de vis. Vă aşteptăm la Complexul de agrement Blasova, din Insula Mare a Brăilei!".
Nu vă amăgiţi! Paragraful de mai sus este doar o schiţă utopică, a ceea ce ar putea fi un pliant publicitar distribuit de agenţiile de turism. Blasova are toate argumentele pentru a fi cum scrie acolo şi poate chiar mai mult decât atât. Însă, în prezent, nu e decât o biată ruină, o umbră palidă a ceea ce au încercat comuniştii, în urmă cu 25 - 30 de ani, să facă din ea. Tot ce s-a construit în timpul regimului comunist, de la tabăra pentru copii până la vilele de protocol ale diverselor întreprinderi socialiste, fie a fost abandonat complet, fie e lăsat în paragină şi exploatat mult sub potenţial. În momentul de faţă, acolo unde se cazau copiii, acum pasc vacile şi se adună haitele de câini pe jumătate sălbăticiţi, iar acolo unde se cazau şefii, acum sunt stăpâni păianjenii, cu pânzele lor întinse peste tot.
Tabăra de la Blasova zace într-o aşa-numită "conservare" - mai exact spus abandonare - de vreo trei ani. Mai exact din 2009, când au fost cazaţi în căsuţele de aici ultimii turişti. Nu e vorba despre elevi aduşi cu şcoala, în cadru organizat, ci de pescari veniţi să îşi încerce norocul şi priceperea în lacul pe malul căruia se află stabilimentul. Tabere propriu-zise nu s-au mai făcut aici de pe la începutul anilor 2000. Aşa cum s-a întâmplat cu multe alte amenajări turistice din judeţul Brăila, subfinanţate şi prost administrate, şi tabăra de la Blasova a căzut, încetul cu încetul, în paragină. Presa vremii, relata în 2001, că elevii cazaţi aici trebuie să-şi aducă apă de acasă, fiindcă în tabără alimentarea cu apă constituie o mare problemă. Rezultatul firesc al unei asemenea stări de fapt a fost că, în timp, copiii au încetat să mai vină, iar amenajarea şi-a pierdut scopul pentru care a fost creată.
Tabăra a luat fiinţă în vara anului 1989, la iniţiativa doctorului Victor Finescu, care a reuşit să convingă autorităţile comuniste că un loc precum cel de la Blasova se pretează perfect pentru un spaţiu de recreere destinat copiilor. Într-un timp relativ scurt, folosindu-se inclusiv munca voluntară a elevilor de liceu din acea perioadă, au fost construite zeci de căsuţe, iar tabăra s-a dat în folosinţă la începutul toamnei anului 1989, cu doar câteva luni înainte de evenimentele care au dus la prăbuşirea regimului comunist. Schimbarea de regim, dar şi decesul "părintelui" taberei, doctorul Finescu, survenit în 1992, s-au dovedit de rău augur.
În prezent, în tabăra Blasova domneşte tăcerea. Dar asta pe timp de zi, când în curtea pustie şi printre căsuţele părăsite, nu se mai aud decât vacile ce rumegă iarbă nestingherite, ca pe o păşune a nimănui. Noaptea nu mai e linişte, din cauza câinilor pripăşiţi cu zecile, care latră şi se fugăresc între ei, sau îi fugăresc pe hoţii veniţi să fure ce se mai poate fura din tabăra abandonată.
Tabăra de la Blasova este administrată de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Brăila. Directorul acestei instituţii, Mihnea Badiu, ne-a mărturisit că, în momentul de faţă, pentru că nu există alte posibilităţi de redresare, încearcă să transfere obiectivul în grija comunei Frecăţei. "DJST nu are surse de finanţare pentru investiţiile necesare. În acest context, au fost începute demersuri pentru ca tabăra să fie preluată de Consiliul Local al comunei Frecăţei. Documentele au fost trimise la Bucureşti, iar în prezent aşteptăm o hotărâre de guvern, girată de mai multe ministere: Finanţe, Justiţie etc. Doar printr-o astfel de hotărâre de guvern, tabăra poate trece din administrarea DJST în cea a CL Frecăţei", ne-a explicat directorul Badiu. Numai că, surpriză: şefii veniţi în fruntea Frecăţeiului după alegerile locale din 10 iunie a.c. habar nu au că tabăra de la Blasova ar trebui să treacă în administrarea comunei lor. "Noi suntem la început, doar ce am trecut la conducere de câteva zile. Nu ştiu nimic de preluarea taberei, o să mă interesez, o să discutăm în cadrul noului consiliu local şi o să stabilim dacă e bine să o luăm, dacă putem să o administrăm corespunzător. Mai vedem, deocamdată atât pot să vă zic", ne-a declarat noul viceprimar, Radu Năstase.
"Iau eu tabăra şi bag un milion de euro în ea!"
În timp ce autorităţile joacă un fel de ping-pong cu destinul fostei tabere, există investitori mai mult decât interesaţi să o preia. Primul ar fi chiar concesionarul lacului Blasova, Aurică Gropeneanu. Fost gestionar, pe timpul comuniştilor, al unui popas turistic de lângă lac, acesta a rămas pe poziţie şi după revoluţie, a preluat popasul, apoi l-a cumpărat şi l-a transformat în bar. Câţiva ani mai târziu, a concesionat şi cele 375 hectare luciu de apă. Gropeneanu se laudă că a investit aproape jumătate de milion de euro în repopularea bălţii cu puiet de crap, somn, şalău şi cosaş. Pe lângă amenajarea piscicolă, mai administrează şi vreo câteva mii de hectare de teren arabil. Deci este om de afaceri în toată regula. "Eu îmi doresc să preiau spaţiile de cazare din fosta tabără şi să fac aici turism la cele mai înalte standarde. Dacă ar ajunge la mine, sunt dispus să investesc un milion de euro, ca să iasă treabă de calitate". Gropeneanu vorbeşte despre reamenajarea căsuţelor, folosind dotări interioare moderne dar şi elemente tradiţionale, cum ar fi acoperişurile de stuf, specifice locului. Omul are planuri mari şi promite că tabăra va redeveni tabără, adică va caza din nou copii aflaţi în vacanţă. În extrasezon, ar avea loc acolo şi turişti adulţi, în special cei veniţi să pescuiască.
În prezent, spaţiile de cazare îi lipsesc cel mai mult întreprinzătorului Aurică Gropeneanu. Pe lângă barul frecventat mai mult în week-end, de pescarii atraşi de faima bălţii, el a amenajat pe malul lacului zeci de umbrare, din lemn şi stuf, destinate tot pescarilor care vin să-şi încerce norocul şi îndemânarea, la undiţă şi lansetă. Amatorii de pescuit sosesc din toată ţara, însă sunt nevoiţi să doarmă în maşini sau corturi. Important e că, dacă ai noroc, prinzi peşte destul de frumos. Când am trecut noi prin zonă, Eduard Niculescu, lansetist împătimit, de loc din Gorj, tocmai scotea din apă un crap de aproape două kilograme. Bucuros de captură, el ne-a declarat că, în general, nu bate drumul degeaba până aici. "Sunt zile mai bune şi zile mai proaste, după cum ai noroc. Azi, de exemplu, ăsta e primul peşte. Sperăm să mai scoatem câţiva până diseară", ne-a spus pescarul, care venise pe baltă însoţit de un prieten bucureştean.
Aurică Gropeneanu spune că, dacă eşti un pescar cât de cât priceput, balta sa oferă satisfacţii garantat. De fapt, din spusele patronului, reiese că se prinde atâta peşte încât unii pescari uită şi de sportivitate şi de regulamentul bălţii, şi încearcă să plece acasă cu portbagajele pline de crapi sau caraşi. "Cine ştie să pescuiască, prinde saci de peşte, dom'le. Chiar vreau să fac un apel pe această cale, ca toată lumea să înţeleagă că nu se poate să iei zeci de kilograme. Există un regulament: se poate păstra 5 kg de crap şi 8 kg de caraşi. Ce se prinde peste această cantitate, se eliberează sau se cumpără cu bani. Aşa este normal, ca să respecte toată lumea efortul nostru de a menţine amenajarea piscicolă populată", ne-a declarat Gropeneanu. Taxa percepută pentru pescuitul pe baltă este de 50 lei pe zi.
Domnul Geo şi nea Nicu
Pe lângă fosta tabără pentru copii, la Blasova există mai multe spaţii de cazare ce au aparţinut, pe vremuri, întreprinderilor de stat. Au avut vile aici societăţi precum "Drumuri şi Poduri", "Promex", "Petrom" sau TCIND. Unele au rămas neschimbate din '90 până în prezent, altele au beneficiat de investiţii masive pentru modernizare. Toate au eşuat, însă, în încercarea de a atrage turişti. În prezent, încă primeşte vizitatori vila fostei întreprinderi de construcţii TCIND, cea preluată la începutul anilor '90 de afaceristul Petru Grosu şi transformată în SC "Constar" SA. De la Grosu, stabilimentul a ajuns la un om de afaceri turc, după care a fost cumpărat, în parteneriat, de doi patroni, unul brăilean şi unul bucureştean. La vremea când a fost construită, această clădire a avut un aspect oarecum futurist pentru perioada ei de glorie din anii '80 - '90. Arhitectura ceva mai complicată, semicirculară, demonstra că proprietar este o societate de construcţii. La începuturi, probabil că nu ducea lipsă de vizitatori, fiindcă pe lângă cele şase camere destinate cazării, s-au mai adăugat şi şase căsuţe de lemn. În prezent, fosta vilă TCIND reprezintă unul dintre puţinele locuri unde se mai găseşte cazare, pe malul lacului Blasova. Sunt disponibile pentru turişti cinci camere şi o singură căsuţă de lemn. Cea de-a şasea cameră din incinta vilei este ocupată de "domnul Geo" şi soţia lui, iar celelalte cinci căsuţe sunt scoase din uz, momentan. Om la 60 de ani, pensionar, domnul Geo este omul de bază al patronilor. S-a retras aici cu nevasta de ceva vreme, iar acum e şi paznic, şi administrator, şi camerist, şi tot ce mai trebuie în fosta vilă TCIND. În general, se cam plictiseşte acolo fiindcă turiştii nu se îngrămădesc. Rar, mai apare câte un pescar, la sfârşit de săptămână, însă, ocazional, are surpriza să-i bată la uşă grupuri mari de petrecăreţi, care vin în gaşcă să petreacă ba o onomastică, ba o zi festivă. "Anul ăsta, de 1 mai a fost bairam mare aici. Au venit nişte băieţi, cunoştinţe de-a patronilor. Era ziua de naştere a unuia dintre ei şi a ieşit cu petrecere ca lumea", ne-a povestit domnul Geo. În rest, e destul de linişte. Mai ales iarna, e pustiu, pustiu... Nu vezi ţipenie de om săptămâni întregi, iar singurii vizitatori sunt câinii enoţi, ce vin să dea iama în găini. "Din 30 de găini, mi-au mai lăsat vreo opt. Sunt periculoşi, enoţii ăştia. Mi-au omorât şi doi căţei pe care-i aveam pe aici, pentru pază. Trec pe gheaţă şi dau târcoale, să găsească de mâncare...".
Primăvara, după ce dă colţul ierbii, încep să apară pescarii şi să solicite cazare. Condiţiile nu sunt cine ştie ce. O cameră dotată cu un pat şi o noptieră, cu perdea prinsă în pioneze la fereastră, costă 60 lei pe noapte. Pe vremuri, fiecare cameră avea baie proprie. Acum, băile sunt închise, fiindcă nu mai există apă curentă. Nevoile fiziologice se fac la WC-ul din curte, iar igiena se menţine cu apă de la fântână. Care fântână este şi ea aproape secată în vara asta. "E problemă mare cu apa, dacă scoţi două găleţi dai de nămol. Secetă mare...", se plânge domnul Geo.
Alături de vila TCIND se află fosta vilă a Petrom. Deşi e o clădire modernă, în care s-au investit bani mulţi, aceasta e închisă de tot. În curtea dotată cu piscină şi fântână arteziană în trepte nu mai e nici ţipenie. Intrăm să facem câteva poze, printr-o spărtură în gard arătată de domnul Geo. Între vila TCIND şi cea a Petrom s-a format o barieră naturală, din bălării înalte cât omul. După ce treci de ele, însă, ajungi într-o incintă de-a dreptul cochetă. Vila Petrom avea în curte piscină, fântână arteziană, spaţii pentru joacă, o mică plajă cu nisip şi trepte de acces în apa lacului. Avea şi un ponton de unde se putea pescui. Toate acestea par ale nimănui acum. Piscina e plină de resturi vegetale, fântâna arteziană s-a colmatat, iar pontonul are vopseaua scorojită şi pânze de păianjen viguroase în colţuri. O masă metalică şi două scaune cu dantelărie din fier, ca acelea din braseriile anilor '80, zac uitate pe ponton. Pustietatea se risipeşte, însă, odată cu apariţia unui pensionar cu părul alb şi aparat auditiv într-o ureche. Se recomandă "nea Nicu". E paznic la vila Promex, de alături, dar patronii vilei Petrom i-au lăsat cheile, să mai dea o tură şi pe la ei din când în când. Ne-a văzut în curte şi a venit să ne întrebe ce căutăm. După ce i-am explicat că suntem de la ziar, ne-a expus teoria sa referitoare la eşecul în afaceri a celor care au preluat vila Petrom. Situaţia stă cam aşa, potrivit lui nea Nicu: sunt trei şefi de la Petrom care au cumpărat vila. În urmă cu un an - doi venea multă lume aici. Lume din toată ţara. Problema e că mulţi erau cunoştinţe ale patronilor şi, dintr-un grup de zece inşi, patru plăteau cazarea, şase nu. "Din trei şefi, fiecare îşi trimitea rudele şi prietenii să stea aici pe gratis. Azi aşa, mâine aşa, până când au tras linie şi au văzut că nu ies la socoteală. S-au strâns datorii mari şi a trebuit să închidă vila. Acum nu mai vine nimeni, zace totul nefolosit. Păcat de vila asta, că uite ce frumoasă e...", compătimeşte nea Nicu.
Spre deosebire de domnul Geo, care a venit la Blasova de câţiva ani, nea Nicu lucrează acolo de multă vreme. Încă de pe timpul comuniştilor. A avut grijă de vila întreprinderii Progresul, actuala Promex. Se îngrijeşte de ea şi acum, dar are regretul că nu mai sunt vizitatori ca altădată. "Puţini vin, puţini de tot, nu mai e cum era", spune nostalgic nea Nicu. Înţelegem de la el că turiştii sunt, de fapt, un fel de invitaţi ai conducerii Promex, deci vila încă mai serveşte pentru acţiuni de protocol.
Italienii şi infrastructura
Pe lângă Petrom şi TCIND a mai avut un loc de recreere la Blasova şi fosta întreprindere "Drumuri şi Poduri". Locaţia acesteia se afla mai la margine, iar acum a ajuns proprietatea unor vânători italieni. Aceştia vin acolo în număr mare, când începe sezonul. Împuşcă păsări, le gătesc după reţete ştiute doar de ei şi se bucură de viaţă. La petreceri aduc, câteodată, şi fete frumoase, din Brăila. Italienii nu se zgârcesc la bani şi, de bine ce se simt la Blasova, s-au hotărât să investească în modernizarea fostului stabiliment al "Drumuri şi Poduri". Discreţi, au început cu gardul: l-au dărâmat pe cel vechi şi au ridicat unul nou, solid, din piatră, inpenetrabil pentru privirile curioase din exterior. Urmează amenajarea spaţiilor de cazare, se aude că vor face ceva frumos, modern, reconfortant. Mostră de potenţă financiară italienească în semisălbăticia de la Blasova!
Potenţă financiară demonstrată şi de faptul că îşi permit să refacă elemente ce ţin de infrastructură: o echipă de la "Electrica" instala, săptămâna trecută, nişte stâlpi de beton în curtea italienilor, probabil deoarece vechiul traseu al firelor electrice nu era adecvat pentru ceea ce vor să facă ei acolo. De altfel, starea infrastructurii reprezintă călcâiul lui Ahile pentru vechiul complex de agrement de la Blasova. Liniile electrice au nevoie de ajustări, alimentarea cu apă potabilă reprezintă o mare problemă, dar cel mai mare neajuns e legat de drumul de acces. Odată trecut cu bacul, turistul trebuie să parcurgă circa 15 kilometri pe un drum execrabil, acoperit cu piatră şi plin de gropi. Este vechiul drum judeţean 212A, pe care Consiliul Judeţean Brăila se chinuie să îl asfalteze de vreo 10 ani, fără succes. Legătura dintre DJ 212A şi Blasova, este asigurată de drumul comunal 59. Acesta a fost asfaltat de CJ, în urmă cu 3-4 ani, însă deja a început să se strice, anumite porţiuni fiind afectate de tasări, cel mai probabil din cauza utilajelor agricole ale "TCE 3 Brazi" SRL Piatra Neamţ, arendaşul terenurilor agricole din Insula Mare a Brăilei.
