Podul peste Dunăre Brăila – Tulcea se face! Pe finalul lui 2018 a fost depusă cererea de finanţare europeană pentru cel mai mare proiect de infrastructură rutieră de după ‘89 şi tot în decembrie anul trecut s-a emis şi ordinul de începere a lucrărilor pe ambele maluri ale fluviului. Mai mult, proiectul tehnic al podului a fost depus la Bucureşti cu luni bune înainte de termen, iar constructorul a semnat contractul de furnizare a pieselor metalice principale cu ajutorul cărora se va construi podul. Ba chiar a şi făcut plata pentru aceste furnituri, deşi constructorul nu a primit nici un ban de la statul român. În plus, Guvernul a alocat efectiv şi banii pentru plata despăgubirilor către proprietarii expropriaţi de pe traseul podului. Acestea sunt principalele argumente pe care oficialii de la Bucureşti le invocă ori de câte ori se ridică în spaţiul public voci care pun sub semnul întrebării realizarea Podului suspendat peste Dunăre Brăila – Tulcea. În opinia beneficiarului, adică a statului român, depăşirea acestor etape înşirate mai sus reprezintă o garanţie solidă că implementarea acestui amplu proiect investiţional nu are cum să devieze de la cursul normal în care odată încheiată partea de proiectare se va trece la execuţia lucrărilor de construire efectivă a podului şi a şoselelor de legătură cu drumurile naţionale şi europene pe relaţia Moldova – Dobrogea.
Privit în ansamblu, acest schimb de replici, de argumentări şi contraargumentări este clar efectul neîncrederii acumulate în rândul românilor când vine vorba de construcţia de autostrăzi, la modul general, şi al brăilenilor în mod special, când vine vorba despre de realizarea podului peste Dunăre de la Brăila. Practic, acum se contabilizează şi decontează în capital de încredere, sau mai bine zis de neîncredere, toate promisiunile neonorate ale guvernanţilor, indiferent de culoarea lor politică, precum şi ale candidaţilor la alegerile locale sau parlamentare care au încercat, şi unii chiar au reuşiut, să ducă cu zăhărelul electroratul fluturându-le pe sub nas contribuabililor “himera” cu Podul peste Dunăre ani la rând. La fel şi cu proiectul aeroport între Brăila şi Galaţi! Exact ca în celebra fabulă a lui Esop, “Băiatul care a strigat lupul”, s-a promis de atâtea ori că se va face podul încât acum, când chiar se apucă de construit, nu ne vine a crede că vom apuca în timpul vieţii noastre să trecem pe jos ori cu maşina acest edificiu. Degeaba se chinuie oficialii să ne convingă de contrariu! S-a strigat de atâtea ori “Lupul!”, şi nu numai pe acest proiect ci şi cu altele la fel de dorite de electorat de genul aeroport la Vădeni, spital regional Brăila – Galaţi, drum expres şi sute de kilometri de autostrăzi, încât pare un dialog al muţilor cu surzii. Este, dacă vreţi, tributul plătit acum în contul tuturor promisiunilor electorale neonorate! Eu zic că este ceva de învăţat din această situaţie, oarecum hilară. Ori, cel puţin, ar trebui să fie. Pentru cei care de la Bucureşti ne conduc ar trebui să fie o “palmă” de moralitate peste obraz, iar pentru electorat ... Ştiţi ce? Chiar nu pot să-mi dau seama ce ar trebui să învăţăm din asta, pentru că în nici un caz nu stă în picioare varianta “uite dom’le că după 30 de ani de promisiuni gogonate chiar face cineva ceva concret să ducă una dintre ele la bun sfârşit”, care este una total neconstructivă.
