Doar o minune de la Dumnezeu a făcut ca în ultimii aproape zece ani un sat cu zeci de gospodării și sute de suflete să nu fie ras de pe fața pământului. Este vorba despre Corbu Vechi, o localitate înconjurată de diguri de apărare împotriva unei eventuale revărsări a râului Siret. O porțiune de mal a început să se erodeze, de prin 2005 - 2006, de când cu viitura care era cât pe ce să rupă digul. Siretul a fost atât de mare în acea perioadă, încât apa ajunsese la mai puțin de jumătate de metru de coama digului, care dig, cât este el de înalt de aproape 10 metri, efectiv tremura sub picioarele celor ce aveau curajul de a urca pe el ca să vadă râul învolburat. Puțin dacă mai creștea debitul atunci, digul se rupea, iar satul Corbu Vechi devenea amintire, inundația care ar fi urmat fiind devastatoare pentru mii de hectare de teren agricol dar și pentru alte câteva localități învecinate. Din fericire, digurile au rezistat atunci, iar pericol a trecut la limită. Numai că Siretul a început să macine încet dar sigur malul, apropiindu-se cu fiecare an ce trecea de baza digului. Și anii au tot trecut fără să se ia nicio măsură, iar acum eroziunea de mal a ajuns deja sub dig. Dacă jocul hazardului ar fi adus în vara aceasta o viitură pe Siret așa cum a adus pe râurile și pâraiele din județul Alba, de exemplu, unde s-a văzut din plin cât de devastatoare poate fi forța Naturii, mai mult ca sigur că digul de la Corbu Vechi n-ar mai fi rezistat ca în 2005, distrugerile și poate chiar pierderile de vieți omenești fiind inevitabile. Dacă s-ar fi întâmplat asta, mai mult ca sigur nu era tras nimeni la răspundere, deși despre acest pericol se vorbește de ani de zile, iar autoritățile județene - cu toți prefecții și subprefecții care s-au perindat în funcții și cu toți directorii de pe la Apele Române -, dar și autoritățile centrale, cu miniștri ai Mediului, secretari de stat sau directori de prin ministere, au tot promis că se vor lua măsuri. Adică se va face o consolidare de mal serioasă, pentru ca problema să fie definitiv rezolvată. Ani de zile s-a tot promis că se vor aloca banii necesari, care pot veni doar de la bugetul de stat, pentru că e vorba despre sume serioase, de ordinul milioanelor de euro. Promisiunile au curs, dar banii nu mai veneau... Anul acesta, în sfârșit, s-au deblocat fondurile, iar lucrările au fost finanțate. Trei milioane de euro, pentru lucrări de anvergură cum nu s-au mai făcut de mult pe un bazin hidrografic din județul nostru. Toate bune și frumoase, banii sunt, dar mai e puțin și trece vara, iar lucrările n-au început. Și nici nu se știe când or să înceapă. De ce? Pentru că se mai așteaptă un aviz, mai e de îndeplinit o procedură, ceva pe partea de arheologie, pentru supravegherea șantierului în caz că se găsesc artefacte istorice când vor începe săpăturile. Un ultim aviz dintr-o lungă listă de formalități birocratice cu care se pierd săptămâni, luni sau câteodată chiar ani de zile, indiferent de importanța proiectului ce trebuie implementat. Aceste avize ce trebuie eliberate de fel de fel de instituții ajung să devină mai importante decât proiectul în sine. Obținerea lor durează incredibil de mult, stând la baza eternelor întârzieri cu care se confruntă mai toate șantierele deschise în partea asta de țară și de lume. Și asta în condițiile în care aparatul birocratic al statului ”geme” de funcționari ale căror lefuri au crescut în ultimii ani mult peste media salariilor din sectorul privat. Câteodată, ai impresia că acești funcționari sunt puși acolo să încurce lucrurile, nu să le rezolve. Chiar și în cazul unor proiecte ce pot face diferența între viață și moarte, cum este cel cu consolidarea de mal de la Corbu Vechi. Că de celelalte ce să mai vorbim... Proiectul reabilitării bulevardului Independenței din municipiu, dacă e să luăm un exemplu mai apropiat, n-a început nici până la ora actuală, deși finanțarea e asigurată, iar contractul de execuție a fost atribuit. Sezonul cald se scurge implacabil, vine sezonul rece, iar de deschiderea șantierului nici pomeneală... De ce? Mai mult ca sigur tot din cauza vreunui aviz lipsă la dosar, că doar ce atâta grabă!
