După 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, încă nu ştim ce este adevărata democraţie. Ne-am dobândit dreptul la libertate prin sângele vărsat de copii nevinovaţi, dar ne-am lăsat manipulaţi de foştii securişti, comunişti care au îmbrăcat haina Puterii şi au reuşit să ascundă adevărul, ştergându-ne din memorie un decembrie sângeros şi dureros. După 30 de ani, am devenit un popor de amnezici, o turmă condusă de politicieni care au călcat pe cadavre pentru a ascunde adevărul sub preşul istoriei.
În 1990, când politologul Silviu Brucan a spus că, “pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, am crezut că nu este patriot şi chiar a fost dat în judecată pentru o astfel de afirmaţie făcută în publicaţia franceză “Le Figaro”. Atunci, eram tineri, cu vise îndrăzneţe, democraţia abia se născuse şi mulţi dintre noi nu bănuiau că, în doar câţiva ani, între noi, românii, urma să se ridice o prăpastie imensă. Nu ştiam că industria, agricultura, turismul sau bogăţiile noastre naturale se vor prăbuşi sau că vor fi vândute de către lupii cu chip de oi, care se aflau la Putere. Nu ştiam că şacalii vor muşca adânc din demnitatea noastră de români, sau că democraţia urma să fie sufocată din faşă.
Treptat, am devenit sclavii sau căpşunarii Europei, sau am rămas încremeniţi, fără de reacţii, în timp ce istoria se falsifica sub privirile noastre. De la un an la altul, România postdecembristă, aceea pe care o visam noi, cei care am ieşit în stradă acum trei decenii fluturând tricolorul în dreptul inimii, devenea tot mai mult o Românie postcomunistă. O ţară fără istorie, fără trecut şi fără viitor, un popor împovărat de ciuma roşie, de biruri şi de neputinţă, cu oameni care şi-au vândut sufletul în faţa urnei de vot pentru un litru de ulei sau pentru o pungă cu zahăr...
O ţară de săraci şi bogaţi, în care cei mulţi sărăcesc din ce în ce mai mult, iar cei bogaţi, îşi ridică imperii pe care bogaţii lumii le construiesc în cinci generaţii.
Dispariţia PCR nu a însemnat pentru noi libertate şi democraţie. Neocomuniştii urcaţi la Putere au modelat ţara după chipul şi asemănarea lor, cu tot felul de crize, cu perioade de tranziţie sau cu ordonanţe de urgenţă emise în crucea nopţii, cu proteste de stradă culminate violent.
Idealurile democratice din decembrie 1989 au fost spulberate de moştenirea trecutului comunist, iar noi nu reuşim să ne recuperăm memoria şi să ne vindecăm de rănile care sângerează de trei decenii. Am devenit un popor de amnezici, iar vinovaţii nu şi-au primit răsplata nici astăzi; urmaşii lor încă mai ţin cu dinţii de mecanismele deciziilor economice şi politice, încă mai vor pensii speciale şi sporuri, încă sunt plătiţi regeşte de statul român.
În urmă cu 30 de ani, la Timişoara a izbucnit flacăra Revoluţiei, iar trupurile morţilor din oraşul de pe Bega erau furate, duse la Bucureşti şi arse în Crematoriul “Cenuşa”, prin operaţiunea “Trandafirul”. Dar, câţi dintre copiii de astăzi citesc aceste adevăruri în cărţile de istorie? Mai avem noi istorie? Mai avem noi geografie? Acum, în Ajun de Crăciun, ne-au rămas doar colindele! Sărbători cu sănătate şi bucurie!
