Darta Rozentale, o tânără de doar 19 ani, din Letonia, a decis ca după terminarea liceului să aplice pentru un stagiu de voluntariat. Această decizie a adus-o pentru 10 luni în Brăila ca voluntar în cadrul Clubului Voltin. Cum reacţionează o tânără în asemenea situaţii? Asta ne-am întrebat şi noi...
- În primul rând, cum ai aflat de acest proiect al Clubului Voltin şi cum de ai ajuns aici?
- Am găsit un anunţ pe internet în care scria că deja proiectul fusese aprobat. Ştiam că vreau să particip la un proiect EVS, dar nu eram sigură în ceea ce priveşte România, deoarece nu ştiam nimic despre această ţară. Dar după ce am citit proiectul nu mi-a păsat aşa mult în ce ţară anume merg. În două zile m-am hotarât că vreau să plec, mi-am trimis scrisoarea de motivaţie şi am fost acceptată. Când am aplicat nu eram sigură că o să vin aici...dar peste doar două săptămâni "m-am trezit" în România. Totul s-a întâmplat foarte repede!
- Mai exact, ce implică activitatea ta aici?
- Personal, până acum m-am implicat în organizarea de mici festivaluri cum a fost cel de pe 12 august, de Ziua Internaţională a tinerilor. Mai apoi am fost «manager de proiect» în cadrul «Vânătorii de comori» de pe 8 septembrie. Acum însă, am un program strict: de luni până joi merg în diferite licee sau şcoli, cum ar fi în Iorga sau în Şcoala 29, iar vinerea stau la Voltin şi îmi termin proiectele, discutăm despre ce nevoi mai avem sau scriem articole pe pagina oficială a organizaţiei.
- Cum te înţelegi cu ceilalţi voluntari străini?
- Mult mai bine decât mă aşteptam. Ne înţelegem bine cu toţii... dar cel mai bine mă simt cu fetele cu care locuiesc. Într-adevăr, uneori simt că e greu să trecem peste barierele culturale evidente chiar şi în situaţii simple, dar am învăţat să privesc lucrurile şi din altă perspectivă. Fiecare are momentele lui, dar e normal. Formăm, totuşi, o echipă unită şi ne ajutăm reciproc.
- Ai mai fost implicată şi în alte proiecte de acest tip? Sau ai alte astfel de planuri după terminarea acestui stagiu?
- Primul meu proiect a fost "Punte între culturi". Organizaţia ne-a permis să-l dezvoltăm cum vrem noi... şi a fost incredibil. A fost vorba despre un schimb de tineri din 5 ţări - Portugalia, Franţa, Lituania, Letonia şi Turcia. De asemenea, am participat la mai multe proiecte anti-violenţă, într-un proiect pro-democraţie numit "Vitamine", într-un alt proiect legat de istoria şi cultura Germaniei. Am participat chiar şi la un schimb cultural în Germania, unde am locuit 10 zile la o familie de acolo. După stagiul EVS o să mai particip la training-uri şi alte schimburi de tineri. E o mare şansă să învăţ şi să văd lumea în acelaşi timp. Am doar 19 ani şi vreau să învăţ şi să mă bucur de oportunităţile oferite de UE.
"Când le-am spus tuturor că vin în România şi nu mă duc la facultate, au fost şocaţi"
- Doar ce ai terminat liceul şi, totuşi, ai decis să te implici în acest proiect de voluntariat. Cum a fost să nu urmezi drumul "clasic", să renunţi la facultate?
- Acesta a şi fost scopul meu. Dintotdeauna am avut un stil de viaţă diferit faţă de prietenii mei. Dar îmi place să fiu independentă şi cel mai important lucru pentru mine a fost să mă înţeleg pe mine însămi şi să învăţ o lecţie din fiecare experienţă. Desigur, când le-am spus tuturor că vin în România şi nu mă duc la facultate, au fost şocaţi, le-a fost greu să mă înţeleagă. Dar partea cea mai bună e că e viaţa mea şi sunt singura care poate să ia astfel de decizii.
- Iar după ce proiectul se termină şi te întorci acasă, vrei să urmezi nişte studii?
- Cu siguranţă! Nici nu se pune problema! Ce voi studia, e secretul meu. Până nu ajung acolo unde îmi doresc, nu voi spune nimănui. E o strategie de-a mea, care mereu a dat roade.
"Tinerii nu ar trebui să uite să-şi iubească ţara"
- La ce te aşteptai înainte să vii aici şi care a fost prima ta impresie?
- Aveam prejudecăţile mele înainte să vin aici. Credeam că în România sunt doar sate... cum e, de exemplu, în Corbu Nou. Credeam că toată lumea trăieşte la ţară. Dar am venit cu sufletul deschis deşi nu ştiam mai nimic despre România. Însă am fost uimită. În prima săptămână am locuit în casa unei voluntare românce... oamenii s-au purtat foarte frumos cu mine. Am simţit că le pasă. A fost foarte important pentru mine, având în vedere că e pentru prima dată când stau departe de casă pentru un timp atât de lung şi am un şoc cultural puternic. În cazul meu, ce m-a uimit cel mai mult au fost oamenii primitori.
- Înţeleg, acesta este un «şoc pozitiv»... dar ce aspect negativ ţi-a atras atenţia prima dată?
- Am fost uimită de modul în care mulţi oameni nu-şi iubesc ţara ori oraşul. Mulţi văd doar lucrurile mai puţin frumoase, dar uită de munţii extraordinari pe care îi au, de Delta Dunării sau de alte lucruri frumoase pe care le aveţi aici, în România! De fiecare dată când mă întrebă dacă îmi place aici le răspund "da". Ei se uită şocaţi la mine şi mă întreabă "de ce?". Eu vă răspund..."de ce nu?"
- Dar, totuşi, dacă ai putea schimba aici, ce ai face?
- Cum am mai spus, ceea ce mă deranjează pe mine este atitudinea oamenilor. Par aşa siguri pe ei când spun "urăsc locul acesta. Nu e nimic bun aici", dar câd îi întreb de ce, nu ştiu să-mi răspundă. Este trist... şi e destul de evident că tinerii nu sunt patrioţi deloc, în ciuda faptului că ar trebui, pentru că ei sunt viitorul ţării în care trăiesc. Mi-ar plăcea să-i fac să înţeleagă cumva că acest tip de gândire chiar nu va schimba nimic şi că de ei depinde viitorul. În alte ţări nu e neapărat mai bine, aşa că nu ar trebui să uite să-şi iubească ţara. Nişte "lecţii de patriotism" nu ar strica. Eu sunt patrioată, deşi ştiu că Letonia e afectată de criză mai mult decât alte state din UE, însă nu pot să nu o numesc casa mea...
"Am învăţat cât de important e să dăruieşti, nu doar să primeşti"
- Ce ai învăţat de când ai venit aici?
- Un lucru interesant e că am învăţat să sărut oamenii pe obraz... în Letonia doar ne strângem mâna. În plus, acum ştiu să gătesc cu trei feluri de mâncare mai mult. Hmm... dar vorbind serios, am învăţat să fiu independentă. Până acum ceva timp, mama avea grijă de tot. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat e cum să împart cu ceilalţi. Locuiesc cu o fată din Armenia şi o alta din Georgia. Ele se gândesc mai întâi la celălalt şi, locuind cu ele, am învăţat cât de important e să dăruieşti, nu doar să primeşti.
- În afară de activitatea ta în cadrul clubului Voltin, ce altceva faci?
- Obişnuim să ieşim împreună în oraş. De asemenea, îmi place Parcul Monument... e perfect pentru plimbări. Uneori avem micile noastre petreceri, alteori unul dintre noi găteşte pentru toţi.
- Ce ţi-ar plăcea să faci în România, dar nu ai reuşit până acum?
- Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult. Am vizitat Constanţa, Predeal şi Vama Veche, ultimul fiind cel mai frumos loc văzut până acum. Dar încă sper că voi avea şansa să merg prin ţară şi să-mi vizitez prietenii voluntari. Aş vrea ca de Anul Nou să merg în Turcia la o prietenă voluntară de acolo. Am multe planuri...
- În cele trei luni petrecute aici, ţi-ai format o părere despre oraş? E diferit faţă de oraşul tău?
- În primul rând, Brăila e mult mai mare! Oraşul meu, Valdemarpils, are 1.000 de locuitori, ar fi pentru voi echivalent cu un sat, mai mult sau mai puţin. Nu am cum să compar Brăila cu oraşul meu, e o diferenţă imensă, sunt două locuri total diferite.
- Vorbeai mai devreme de faptul că ieşiţi împreună în oraş... Din ce ai văzut până acum, ţi se pare că tinerii au destule locuri unde să îşi petreacă timpul liber ?
- Cred că depinde mult de ceea ce vor să facă exact. Spre exemplu, am observat în Brăila multe locuri unde tinerii pot să se plimbe în aer liber. În afară de asta, ştiu că există şi Palatul Copiilor, dar şi Voltin, unde tinerii pot să ni se alăture şi să ne împărtăşească ideile lor pentru viitoarele proiecte. Părerea mea e că cei care vor sa fie activi şi să faca ceva ce chiar le place, au de unde alege. Depinde doar de ei, să ia iniţiativa.
- Îţi e dor de casă ?
- Câteodată îmi e îngrozitor de dor de casă. E prima dată când plec singură de acasă aşa mult timp. Nu e uşor. Cred că îmi e dor de tot... de mâncare, în special de dulciurile şi de brânza din Letonia, de natură, de sentimentul că sunt acasă, alături de prietenii mei. Cel mai mult îmi e dor de familie. Acum apreciez scrisorile primite de la părinţii mei. Mi-e dor de fraţii mei. Câteodată devin chiar melancolică... Într-un cuvant, mi-e dor să ştiu că sunt acasă.
Darta Rozentale a ajuns la Brăila prin Programul Comunitar "Tineret în Acţiune", implementat de A.N.M.R.F "Louis Pasteur" Brăila - Club "Voltin", proiect finanţat şi cu susţinere din partea Comisiei Europene. Reprezentanţii "Voltin" spun că în cadrul acestui program poate aplica orice tânăr cu vârsta între 18 şi 30 de ani, care doreşte să aibă experienţa unui stagiu de voluntariat într-o ţară europeană. Pentru aceasta trebuie doar să contacteze Clubul "Voltin", acreditat pentru Serviciul European de Voluntariat la adresa: Str. Împăratul Traian nr.7 sau la adresa de e-mail: club_voltin@yahoo.com.
