- Pentru început, vorbeşte-mi despre primele impresii pe care ţi le-a lăsat locul şi dacă ai avut anumite aşteptări.
- Nu pot să spun că aveam o imagine anume. Bănuiam doar că va fi destul de frig şi aşa a şi fost, având în vedere că am ajuns aici în februarie. Am avut impresia că eram într-un film rusesc, că am ajuns într-un loc izolat şi părăsit, dar oamenii pe care i-am întâlnit sunt, din contră, prietenoşi şi amabili. Adevărul e că impresia pe care mi-au lăsat-o oamenii la prima vedere a fost în concordanţă cu locul şi cu vremea - reci, distanţi şi poate chiar încruntaţi. Dar după ce am ajuns să îi cunosc, mi-am schimbat părerea.
- Dacă ai putea, ce ai schimba aici ?
- Cu siguranţă aş încerca să fac din Brăila un oraş curat. La o primă impresie, ai crede că nimeni nu locuieşte aici. Cred că, de fapt, nimănui nu îi pasă prea mult de întreţinerea oraşului. Spre exemplu, piaţa din centrul vechi nu arată aşa cum ar trebui să arate. Dacă aş avea bani, i-aş investi în refacerea oraşului. Într-adevăr, ar fi nevoie de multă muncă, mulţi bani şi de ani buni, dar ar merita. Uneori parcă îmi vine greu să cred că e parte din Uniunea Europeană - am fost şi in Guatemala şi Nicaragua şi nu e nicio diferenţă faţă de Brăila.
- Să înţeleg că ăsta a fost primul lucru care te-a şocat când ai ajuns aici?
- Da, faptul că locul pare pustiu şi că nimeni nu se preocupă de întreţinerea lui. Aş zice că arată ca oraşele acelea de după război. Şi ce m-a mai şocat au fost câinii maidanezi, deşi la început nu le acordam prea mare atenţie. Dar era cât pe ce să fiu muşcat de câini într-o seară şi de atunci am început să conştientizez că aceasta e de fapt o problemă care nu ar trebui trecută cu vederea.
"Uneori parcă îmi vine greu să cred că Brăila e parte din Uniunea Europeană"
- Pe de altă parte, ce a fost ceea ce te-a amuzat?
- Da, având în vedere că am venit în România imediat după ce m-am întors din Mexic, mi s-a părut amuzant să constat că şi voi aveţi ardei iute. Mi s-a mai părut comic şi că voi beţi ţuica înainte de masă, dar a fost altceva care m-a şocat un pic: sticlele de bere de jumătate de litru. În Spania, o bere de jumătate de litru este enorm. La noi sunt pe jumătate faţă de berile voastre.
- Ai observat ceva ciudat sau cel puţin diferit în comportamentul oamenilor?
- Da, în primul rând, faptul că voi faceţi semnul crucii când treceţi pe lângă o biserică. Aş mai menţiona şi felul haotic în care conduceţi. În Spania regulile sunt foarte stricte şi e nevoie de mult timp şi efort ca să obţinem permisul de conducere. Dar ceea ce m-a impresionat dintr-un punct de vedere pozitiv este faptul că elevii sunt foarte educaţi. În scolile şi liceele în care am fost, am întâlnit mulţi copii dornici să colaboreze, disciplinaţi, respectuoşi, care ştiu să asculte atunci când cineva are ceva de spus. În general, tinerii pe care i-am întâlnit s-au implicat în proiectele noastre şi ne respectă, deşi nu le suntem profesori şi diferenţa de vârstă nu e mare, ceea ce mi-a lăsat o impresie bună despre noua generaţie. Aş mai adăuga aici şi nivelul avansat al limbii engleze. Tinerii de aici vorbesc engleza mai bine decât cei din Spania.
"Românii par foarte bine organizaţi, îşi planifică totul, dar nu respectă programul"
- În legătură cu ceilalţi voluntari, cum este relaţia ta cu ei, atât cu cei români, cât şi cu cei străini ?
- Cu cei străini mă înţeleg extrem de bine, deşi pot să spun că, la început, mi-a fost destul de uşor să văd diferenţa între mine şi ei... unii sunt mai puţin spontani, alţii mai îngrijoraţi, poate chiar pesimişti. Spre exemplu, mă simt mai apropiat de Clement, atât din cauza faptului că locuim în acelaşi apartament, dar şi datorită spiritului latin. Cât despre cei români - par foarte bine organizaţi, îşi planifică totul, dar nu respectă programul, îl şi schimbă chiar, uneori ajungând să fie superficiali. Totuşi, sunt mai calzi şi mai primitori decât m-am aşteptat; deşi nu sunt întotdeauna politicoşi, sunt mereu gata să ne ajute şi mulţi sunt uimiţi de faptul că sunt din Barcelona şi mă întreabă de ce am ales să vin aici.
- Că tot ai menţionat Barcelona, ce îţi lipseşte cel mai mult de acolo?
- În primul rând soarele, vremea caldă şi efervescenţa oraşului. Oricum, nu îmi pare rău că am venit aici, cred că mereu ai ceva de învăţat, oriunde ai fi. Pot să enumăr faptul că îmi îmbunătăţesc limba engleză, învăţ româna, învăţ să fiu independent, să mă adaptez şi încep să îmi dau seama cum reacţionez în situaţii în care nu am mai fost pus până acum. Am trecut prin momente care m-au pus la încercare şi până acum nu am avut probleme. Nu îmi place când nu sunt preocupat cu ceva anume, am nevoie de ceva care să mă stimuleze, am nevoie de o provocare. Şi asta este o provocare.
- Dar ai mai fost plecat de acasă pentru o perioadă atât de lungă?
- Da, sunt obişnuit cu plecările lungi de acasă şi nu mi-a fost greu să iau hotărârea de a veni aici. La 4 zile după ce am terminat facultatea, mi-am pus ghiozdanul în spate şi am luat avionul spre Boston. Am călătorit în 4 ţări timp de 7 luni, singur: Statele Unite, Mexic, Guatemala şi Nicaragua. A fost o experienţă minunată, poate cea mai bună de până acum... Uneori nici nu îmi vine să cred că am fost eu cel care a făcut asta, parcă a fost un film.
- Mai ai şi alte planuri în afară de proiectul în sine ?
- În principiu, aş vrea să învăţ limba - şi asta este tot o provocare pentru mine. Aş mai vrea să călătoresc prin România, şi nu numai.
"Oamenii ştiu că nu e bine să arunce gunoaie pe străzi, dar le este mult mai confortabil aşa"
- Cum crezi că ai putea să îi convingi pe oameni că protejarea mediului este un aspect important ?
- Mai e ceva de muncă până ca Brăila să ajungă un oraş curat în adevăratul sens al cuvântului. Şi pentru a îi convinge pe oameni să acorde mai multă atenţie mediului, aş da ca exemplu Catalonia. Acolo, încă de la şcoală, copiii sunt învăţaţi să protejeze natura şi o mare parte din educaţia lor este legată de mediu. Aici nu este aşa, chiar şi coşurile de gunoi sunt cam rare şi probabil că oamenilor ar trebui să le fie prezentate avantajele depozitării gunoaielor în locurile special amenajate. În Barcelona, oamenii sunt obişnuiţi să recicleze, dar întâi de toate sunt informaţi. Probabil cuvintele cheie ar fi "educaţie" şi "campanie".
- Cum au reacţionat oamenii când au aflat de proiectele voastre ? V-aţi lovit şi de prejudecăţi?
- Nu, în niciun caz prejudecăţi.. de exemplu, am luat parte într-o campanie de curăţare a anumitor străzi şi mulţi oameni ni s-au alăturat. Ei ştiu că nu e bine să arunce gunoaie pe străzi, dar le este mult mai confortabil aşa. Sunt multe locuri frumoase în oraş, păcat că e mizerie. Chiar şi pe drumul spre Braşov puteam să vad din tren mormane de gunoi şi asta era deja dezgustător.
- Am văzut şi că ai avut câteva spectacole... spune-mi cum ţi-a venit ideea, cine te-a sprijinit şi cum ţi s-a părut publicul?
- Ideea nu a fost a mea; un voluntar m-a auzit cântând, mi-a propus să dau un spectacol şi m-a pus în legătură cu proprietarul pub-ului «Toate pânzele sus». Publicul - de-a dreptul impresionant; au fost deschişi, în sensul că, deşi nu cunoşteau o mare parte din cântecele pe care le-am cântat, au arătat că le-a plăcut, au dansat, m-au susţinut şi asta a fost foarte important pentru mine. Dar a fost doar un început, am discutat cu proprietarul pub-ului şi următorul spectacol va fi ceva profesional, cu specific spaniol. Am mizat pe ideea că în viaţă trebuie să fiu original şi zic că am reuşit să îi surprind pe cei care m-au ascultat.. o dovadă poate fi şi faptul că am primit o propunere de la cineva din Galaţi să am un spectacol şi acolo.
- Cum te-ai putea descrie în câteva cuvinte? Ai un motto sau o filosofie de viaţă după care te ghidezi?
- Da, cred că din orice ai ceva de învăţat, că viaţa nu poate fi albă sau neagră şi că atunci când vrei să faci ceva, fă-o fără reţineri. Mereu am crezut că trebuie să faci ceea ce simţi, dar să şi ai în vedere preţul acţiunilor tale. Cât despre mine - sunt poate cea mai curioasă persoană pe care am întâlnit-o vreodată, îmi place să ştiu cât mai multe şi încerc să nu las părerea celorlalţi să mă influenţeze în mod decisiv. Mereu urmăresc să duc la bun sfârşit ceea ce îmi propun şi îmi place să fiu sincer, chiar dacă asta ar însemna să îi rănesc pe cei din jur.
"Mi se pare că pentru voi să fii român are o conotaţie negativă"
- În ce sens crezi că sunt asemănători spaniolii şi românii? Crezi că românii ar putea "împrumuta" ceva de la spanioli şi invers?
- Am văzut şi la români acelaşi spirit latin, aceeaşi pasiune şi nu sunt politicoşi într-un sens superficial, de faţadă. Românii sunt influenţaţi de istorie şi nu este vina lor. Acum 30 de ani şi spaniolii erau foarte asemănători cu voi, dar cred că educaţia a făcut diferenţa. În orice caz, nu cred că spaniolii pot fi un bun exemplu, pentru că aici oamenii fac sacrificii şi noi am putea învăţa să apreciem mai mult ce ne-a fost dat. Aici mă refer chiar şi la cele mai banale lucruri, cum ar fi condiţiile climatice: iernile aici sunt destul de grele şi efortul vostru de a "supravieţui" i-ar putea determina pe spanioli să vadă cu alţi ochi ceea ce au. Toate călătoriile pe care le-am avut m-au făcut să fiu mai patriot şi să iubesc mai mult condiţiile de acasă.
- Ţinând cont că ai terminat facultatea de psihologie, ce ai observat în aceste activităţi cu voluntarii, în comportamentul oamenilor ?
- Un sentiment de frustrare şi de inferioritate din partea lor.. când le spun oamenilor că vin din Spania, ei cred că sunt mai bun decât ei doar pentru că vin din afară. Mi se pare că pentru voi să fii român are o conotaţie negativă.
- Unii spun că voluntariatul e un fel de muncă neplătită.. ce replică le-ai da ?
- Poate că au dreptate.. depinde foarte mult de ceea ce faci, de organizaţiile cu care lucrezi, de colegii de echipă. Eu şi colegii mei muncim mult şi nimic nu este în zadar, dar nu se pot vedea mereu efectele imediat. Ca în orice acţiune, rezultatele se pot vedea imediat sau ele pot fi observate în timp, în orice caz, eforturile noastre nu sunt deloc inutile.
