S-a făcut deja luna de când localnicii din Vărsătura s-au trezit, din senin, cu utilajele trimise de şefii de la Drumuri Naţionale să le monteze separatoare de sens pe şoseaua care le tranzitează satul. Uimirea lor transformată repede în indignare i-a determinat să protesteze în fel şi chip, blocând traficul, punându-se în calea utilajelor, mergând cu jalba pe la Prefectură. Degeaba! Echipa de lucru tocmită de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale şi-a văzut de treabă şi, într-un ritm neverosimil de constant şi rapid, a înşirat parapeţii de beton de la intrarea în Vărsătura până în zona fostului Combinat.
Primăria Chiscani şi Consiliul Judeţean s-au arătat la fel de buimace precum cetăţenii din Vărsătura, spunând la unison că n-au ştiut de intenţiile CNADNR şi că s-au văzut puse în faţa faptului împlinit. Evident, politicienii de carieră au taxat imediat acest aspect, punând tunurile pe conducerea CJ, care n-ar fi fost în stare să gestioneze o asemenea situaţie apărută în „ograda” sa. La rândul lor, comentatorii de pe site-uri s-au împărţit în tabere şi, fie au fost de partea localnicilor din Vărsătura, susţinându-le indignarea că trebuie să ocolească mai mulţi kilometri pentru a putea intra pe străzile laterale din sat, sau, dimpotrivă, spunând că oricum n-ar fi avut voie să întoarcă în localitate, pentru că era trasată linie continuă pe şosea şi că s-au mai pus astfel de parapeţi şi în alte zone din ţară, fără să mai protesteze nimeni.
Dincolo de toată această tevatură, de protestele mai mult sau mai puţin justificate şi de declaraţiile mai mult sau mai puţin politicianiste, un lucru este cert: felul cum au acţionat cei de la Drumuri Naţionale arată, o dată în plus, că în ţara asta cetăţenii, nevoile lor şi siguranţa lor, nu reprezintă prioritatea zero ci intră, mai degrabă, la capitolul „şi altele”.
Cum aşa? Păi, să o luăm logic:
S-a motivat că separatoarele de sens au fost montate în scopul reducerii riscului de accidente pe acea porţiune de drum cu câte două benzi pe fiecare sens. Cu alte cuvinte, cheltuirea banilor pentru acei parapeţi şi aşezarea lor pe poziţie a avut drept scop protejarea cetăţenilor, pietoni şi şoferi deopotrivă. Ori, dacă s-a dorit protejarea cetăţenilor, nu era normal ca mai înainte de a se monta parapeţii de beton să li se asigure şoferilor posibilitatea de a putea vira în siguranţă, prin amenajarea de sensuri giratorii? Nu era normal, deci, ca mai întâi să se facă aceste sensuri giratorii şi abia apoi să fie pus acel zid pe mijlocul şoselei? Din câte se vede, pentru CNADNR normal a fost să taie mai întâi drumul în două şi să lase pentru la primăvară, sau când o da Dumnezeu, amenajarea sensurilor giratorii. Care giratorii, în planurile iniţiale, erau de fapt doar unul singur, cel de la Trei Movile. Pentru intrarea/ieşirea din staţiunea Lacu Sărat s-a prevăzut unul doar după scandalul care a urmat montării separatoarelor de sens. Ori – lăsând la o parte distanţa pe care trebuie să o parcurgă cei din Vărsătura până la Trei Movile pentru a putea întoarce legal maşina – era aberant ca intrarea spre Lacu Sărat să rămână blocată cu parapeţi de beton, iar turiştii veniţi din ţară să fie obligaţi să mai meargă câţiva kilometri, până la giratoriul de la Promenada Mall, pentru a putea vira la stânga, ca să reuşească, în sfârşit, să ajungă în staţiune...
Ca multe alte instituţii din ţara asta, CNADNR doar a mimat grija faţă de cetăţeni, în privinţa separatoarelor de sens de la Vărsătura, iar rezultatele acestei bătăi de joc nu au întârziat să apară: deja s-au înregistrat câteva accidente rutiere cauzate de existenţa parapeţilor şi lipsa sensurilor giratorii. În ciuda acestor nenorociri, nu pare să se grăbească nimeni să construiască mai repede giratoriile respective pentru că, nu-i aşa, de ce să fie bine, dacă poate să fie rău, că oricum nu contează, nici pentru CNADNR şi nici pentru alte instituţii a căror existenţă ar trebui să fie justificată doar de grija pentru cetăţeni...
