Da, e 1 Martie. De la an la an din ce în ce mai patetic. Abia dacă mai găseşti ceva original pentru persoanele la care ţii; abia dacă poţi să te mai plimbi liniştit pe lângă standurile cu mărţişoare fără să le auzi pe distinsele; şi mai ales, abia dacă mai scapi să nu fi hărţuit de vânzătorii de banalităţi din piaţă. Sună cam dur cuvântul ăsta, "hărţuit", pentru o sărbătoare care în fond e a dragostei, dar ăsta e adevărul!! Cine nu a trecut măcar o dată prin piaţă fără să fie "pisat" la propriu şi figurat de acei oameni, a trăit degeaba! Dar când asta se întâmplă unei femei, care în mod normal ar trebui "să fie privată" de acest "privilegiu", vorbim deja de oameni imorali şi de un 1 Martie tot mai trist.
Sincer, nu mă încântă prea tare această sărbătoare. Mi se pare o zi a ipocriziei, în care oamenii, în mod deosebit bărbaţii, se simt obligaţi să cumpere mărţişoare colegelor, doar pentru că... ei sunt bărbaţi. Din punctul meu de vedere, aceste mici atenţii trebuie să vină din suflet, pentru persoanele la care ţii sau pe care le stimezi într-o anumită măsură. Atitudinea vânzătorilor, care sunt dispuşi să se înjosească pentru a-ţi vinde marfa, este dezgustătoare, la fel ca preţurile fabuloase care ajung la cele normale când "treaba nu merge". Scăderea bruscă "dă bine" la cumpărători. Prea plictisiţi să mai caute ceva original, se conformează situaţiei, aşteptând cu "sufletul la gură" scăderi bruşte pentru a lua mărţişoare la duzină.
