Este Săptămâna Patimilor şi, atât pentru biserica ortodoxă, cât şi pentru creştinii care au ţinut sau pentru cei care nu au ţinut postul Paştelui, această perioadă este unică. Fiecare zi din această săptămână are o semnificaţie aparte, pentru că fiecare zi reprezintă un fragment din viaţa Mântuitorului.
Până în seara de Vinerea Mare, credincioşii participă la slujbele de Denii şi traversează o perioadă de post, de rugăciune şi de tristeţe, rememorând astfel chinurile Mântuitorului Iisus Hristos; drumul spre moarte, coborârea în moarte şi revenirea printre cei vii.
În Joia Patimilor, prin pilda în care Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor, ne reamintim de smerenie şi ne dorim să fim mai buni şi mai înţelegători cu semenii noştri, să fim mai toleranţi cu cei de lâgă noi. Dar, tot în această seară, vorbim şi despre Cina cea de Taină şi despre începutul patimilor, prin vinderea Domnului nostru, Iisus Hristos.
Vinerea Mare sau Vinerea Neagră este cea mai tristă zi din Săptămâna Patimilor, ziua în care Iisus a fost judecat, a fost batjocorit şi schingiuit, după care a urmat răstignirea, moartea şi îngroparea Lui.
Sâmbăta Paştelui, ultima zi din Săptămâna Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt; este o zi de reculegere, în care credincioşii se pregătesc să prăznuiască îngroparea lui Iisus Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei adormiţi de veacuri. În Sâmbăta Mare, în miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti, credincioşii iau Lumină din Lumină, se împacă şi se iartă cei care au fost în duşmănie, iar Duminică, pe 28 aprilie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Învierea Domnului.
Este o zi de victorie a vieţii asupra morţii, o zi în care timpul şi spaţiul se purifică, oamenii sunt mai buni, se deschide cerul şi ne sunt ascultate dorinţele.
Învierea Domnului Iisus Hristos reprezintă simbolul izbăvirii lumii acesteia de păcatul originar, convingerea că există viaţă dincolo de viaţă.
Paştile este o sărbătoare pe care o întâlnim atât la evrei, cât şi la creştini, iar pentru această zi există obiceiul să se sacrifice miei. Dacă pentru evrei Paştile însemna trecerea din robia egipteană la libertate, pentru creştini, reprezintă trecerea de la moarte la viaţă.
Duminică, noi nu comemorăm eliberarea evreilor din Egipt; noi prăznuim moartea şi Învierea lui Hristos, despre care Profetul Isaia spune: “ca un miel spre junghiere s-a adus...”
Pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc. Cu alte cuvinte, Paştile nu înseamnă doar să tăiem şi să mâncăm miei duminică, ci să ne împărtăşm cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii şi să înţelegem esenţa divină a Celui care s-a jertfit pentru noi. Iar noi, românii, chiar avem nevoie să înţelegem, pentru a mai putea schimba în bine câte ceva în ţara asta.
Urmează Săptămâna Luminată, marcată de alte sărbători, de la care aşteptăm să ne aducă sănătate, bucurie, belşug în casă şi lumină în suflet.
Hristos a Înviat!
