Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
O dată cu apariția așa-zișilor iubitori de animăluțe de companie, a apărut un fenomen, care la prima vedere pare salutar, dar care provoacă probleme grave speciilor autohtone de animale. În acest articol mă refer la eliberarea în natură a țestoaselor achiziționate din magazinele de specialitate.
Pentru început doresc să subliniez faptul că în țara noastră avem o singură specie de țestoasă de apă, Emys orbicularis. Fenomenul eliberării țestoaselor alohtone (speciile introduse/răspândite, accidental sau intenționat, din altă regiune geografică, deseori de pe alt continent), este unul răspândit mai ales în orașele mari care au ape în apropiere. Acolo putem vedea, mai ales vara, stând la soare aceste țestoase care nu sunt specifice țării noastre.
Aceste reptile ajung în natură eliberate de către cei ce le achiziționează de la magazinele de specialitate și care la un moment dat, din diferite motive, hotărăsc să le elibereze în natură, fără să știe că pot afecta specia autohtonă de țestoasă. Puii sau juvenilii de țestoase de apă, achiziționați din comerț pentru o sumă modică (100 de lei), cresc în 2-3 ani și necesită un acvariu mai mare, moment în care mulți decid să se descotorosească de ele. Această decizie reprezintă nu numai o problemă de protecție a animalelor, întrucât are ca rezultat de obicei moartea prematură a țestoaselor, ci și o problemă de protecție a naturii, căci deseori duce la o competiție cu cele exotice, de exemplu pentru resursele de hrană. Totodată poate duce la răspândirea unor boli și ulterior, aceste specii pot deveni specii invazive, care poate altera fauna și flora locală.
Dacă este să ne gândim la soluțiile ce trebuie adoptate pentru a rezolva această problemă, cea dintâi ar fi aceea de a reglementa activitatea magazinelor de specialitate. De exemplu, acestor firme nu ar trebui să le fie permise scoaterea la vânzare a unor specii de țestoase, cu specificarea greșită a speciei, iar cumpărătorii ar trebui să beneficieze, la cumpărare, de informații corecte, poate chiar și de consiliere, în ceea ce privește nevoile animalului de companie cumpărat. O altă soluție ar fi de a monta cipuri acestor reptile, pentru a fi posibilă identificarea țestoaselor eliberate sau chiar evadate, și returnarea lor la proprietar. Și, de ce nu, ar trebui să existe și prevederi legale cu privire la amendarea proprietarilor nepăsători. Până când legislativul va face demersuri în acest sens, noi putem doar să facem recomandări.
Fiecare cetățean care dorește să achiziționeze o astfel de reptilă, ar trebui să se documenteze cu privire la nevoile animalului. Mulți încă cred că țestoasele exotice vândute în prezent în pet-shop-uri sunt țestoase cu tâmple roșii sau tâmple galbene, ale căror comercializare a fost declarată ilegală în Europa în urmă cu mai mulți ani. Dar nu este adevărat. Ce putem găsi în magazine sunt majoritar țestoase de râu (Pseudemys sp.) sau țestoase hartă (Graptemys sp.), dar câteodată și țestoase asiatice din genul Mauremys. Ceea ce mulți nu înțeleg este că aceste țestoase fac parte din specii diferite. Pentru a vă explica, vă dăm un exemplu: închipuiți-vă că în loc să cumpărați/adoptați un câine dintr-o anumită rasă, ar trebui să alegeți dintre un exemplar de șacal, lup, vulpe sau un coiot. Vă dați seama de diferență? Sunt specii distincte, cu nevoi distincte. Unele exemplare se hrănesc preponderent cu plante, altele sunt mai mult carnivore, unele sunt mai acvatice, altele preferă mai mult uscat, sau chiar au nevoie de un climat tropical. Este absolut necesar să cunoaștem aceste informații, întrucât majoritatea țestoaselor se îmbolnăvesc mai ales din cauza condițiilor precare în care sunt ținute și a unei hrane nepotrivite.
În timp ce mamiferele și păsările au temperatura corporală constantă, reptilele nu sunt capabile să-și mențină propria temperatură, astfel depind de surse externe de căldură. Temperaturile scăzute pot cauza diverse boli, precum ”răceli”, în timp ce temperaturile ridicate determină apariția altor probleme. O țestoasă cu temperatura corporală foarte ridicată se va simți înfometată și va cerși hrană în mod continuu. Ca rezultat, proprietarul grijuliu o va hrăni excesiv, iar animalul va crește mult prea repede. O țestoasă ținută în acest mod va fi adesea de câteva ori mai mare decât una sălbatică de aceeași vârstă, care are acces în general la hrană mai slabă și de calitate inferioară și care, în același timp, trebuie să se ferească și de prădători. Prin urmare, este recomandat să li se asigure temperaturi mai scăzute pe timp de noapte și să se evite arderea pe perioadă îndelungată a sursei de căldură, care imită lumina soarelui. Dar toate acestea trebuie adaptate la nevoile speciei de țestoasă aleasă.
Excesul de hrană, mai ales a unei hrane nepotrivite, poate cauza mai multe boli. Deficiența de vitamine și de minerale, de exemplu, duce la cunoscuta problemă a carapacei moi la țestoase. Problema cea mare este că, deseori când boala deja se manifestă la o țestoasă, este prea târziu pentru un tratament cu succes.
O mare parte din țestoasele eliberate în natură nu supraviețuiesc, nici măcar prima iarnă petrecută în libertate. Acest lucru se datorează în parte faptului că majoritatea țestoaselor au fost neglijate înainte de a fi eliberate și, astfel, nu au condiția fizică adecvată pentru supraviețuire. Așadar, abandonarea lor prin eliberare în natură nu este o soluție prietenoasă cu animalele.
Dacă în familie nu mai există loc pentru țestoasă, animalul poate fi dat spre adopție, aceasta fiind cea mai umană decizie pe care o poate lua deținătorul animalului. De obicei, următorul proprietar va cunoaște deja punctele de mai sus și țestoasa va fi într-un loc mai bun. Pentru a facilita adopția există deja un grup pe Facebook (Trachemys Adoption).
Dacă vedeți o țestoasă exotică în sălbăticie sau chiar într-un mediu urban, așteptăm observațiile dumneavoastră în baza de date OpenHerpMaps, pentru a urmări răspândirea acestor specii în țara noastră, dar nu numai.
În Brăila, singura locație unde se poate elibera rapid o țestoasă achiziționată este Dunărea, dar nu recomand acest lucru. În altă ordine de idei, există și persoane care iau din natură țestoase de apă și le țin în casă ca și animale de companie. Aceste persoane ar trebui să știe că acest lucru este ilegal. Am văzut și țestoase exotice eliberate în câteva canale de irigații din apropierea orașului. Trebuie să conștientizăm faptul că, de cele mai multe ori speciile exotice eliberate, ocupă teritoriile speciei autohtone, în timp ducând la dispariția acestei specii.
Sursa de informare:
