Nu există peste an zile cu o mai mare încărcătură spirituală ca cele din Săptămâna Patimilor. Una grea, în care fiecare zi este o poveste despre trădare, durere, nedreptate, umilință, sacrificiu. Dar care, însă, se încheie în Lumină, prin biruința vieții asupra morții și învierea Lui.
Tocmai de aceea, Paștele este pentru credincioși Sărbătoarea Sărbătorilor, dătătoare de speranță, de iubire, de iertare și liniște sufletească.
Iată, este al doilea Paște în pandemie. Încă unul în care suntem nevoiți să ne adaptăm restricțiilor și constrângerilor, al doilea în care vom fi nevoiți să limităm întâlnirile și călătoriile, dar, pentru că întotdeauna dacă vrem există și un dar, un al doilea Paște în care o să avem mai mult răgaz pentru noi și pentru cei cu adevărat importanți din viața noastră.
Noi (orașul în care locuiesc acum) am ieșit luni noapte din carantină, iar aseară, mi-am prelungit plimbarea până în zona comercială. Liniște! Forfota aceea obositoare, înghesuiala aceea stresantă de care ne loveam altădată în săptămâna dinaintea marilor sărbători, parcările arhipline și nervii care pluteau deasupra lor, păreau deja rămase în trecut. Eliberați de povara închiderii magazinelor la ora 18.00, oamenii erau puțini și relaxați, coșurile rezonabil de pline. Pentru că, dacă am învățat ceva de la Paștele trecut - când, abia intrați în pandemie, printre rafturi, din oră în oră, parcă treceau hoarde de huni - și până acum cred eu că este cumpătarea. Și generozitatea, căci, tot prin comparație cu anul trecut, containerele special amplasate pentru donații erau aseară destul de pline.
Categoric, ultimele luni au fost incredibil de grele, fizic, psihic și emoțional. Am muncit mult, ne-am temut și mai mult, pentru noi și cei dragi nouă, am pierdut oameni apropiați, ne-am înfrânat multe nevoi și dorințe. Dar, în același timp, pentru că întotdeauna dacă vrem există și un dar, am învățat enorm. Despre noi, familia, rudele, prietenii și colegii noștri. Ne-am debarasat de nimicuri, de inutilități, de rutine și obiceiuri. Am învățat să trăim fără ele și să înțelegem câtă energie și timp ne furau înainte. Deși departe fizic, ne-am apropiat mai mult ca niciodată unii de alții și ne-am sprijinit reciproc dincolo de orice așteptări. Suntem mai empatici, mai darnici, recunoaștem mult mai ușor valoarea, efortul, sacrificiul.
A fost un an greu. Așa e! Dar, pentru că întotdeauna dacă vrem există și un dar, a fost cea mai frumoasă și reală lecție de iubire, empatie, smerenie și curaj. Una care ne-a pregătit sufletește mai bine ca niciodată să întâmpinăm cum se cuvine Sărbătoarea Sărbătorilor. Și asta este cu adevărat un mare dar.
Bucurați-vă de Iubire, Speranță, Iertare, Liniște și Lumină. Hristos (pentru noi) a înviat!
