• la 15 iulie 1858, apăreau în Moldova celebrele mărci poștale românești „Cap de bour”, la doar 18 ani de la apariția primei mărci poștale din lume, „Penny Black” • valoarea de piaţă a mărcilor poştale din această primă emisiune se situează, potrivit specialiștilor, între 5.000 şi 100.000 de euro, în funcţie de calitate, ştampilat sau neştampilat, sau de faptul că este sau nu lipit pe un plic
Ziua Mărcii Poștale românești este sărbătorită, an de an, la 15 iulie. La această dată, în anul 1858, au fost tipărite celebrele mărci poștale românești „Cap de bour”, râvnite de cei mai mari colecționari ai lumii. Evenimentul a avut loc la doar 18 ani după apariția primei mărci poștale din lume, „Penny Black” (Marea Britanie).
Marca poștală „Cap de bour” a avut un impact major în Țările Române, iar în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a apărut un nou obicei: colecționarea mărcilor poștale. Colecționarii și comercianții de tutun vindeau, la prețuri accesibile, mărci poștale precum „Capul de Bour”, „Principatele Unite” sau „Cuza”. Curând, au fost înființate societăți și cluburi filatelice a căror activitate a devenit mai intensă la începutul secolului al XX-lea, răspunzând nevoii de comunicare și schimburi între colecționari.
Prima emisiune tipărită în Moldova, în anul 1858, reproducea semnul heraldic de pe stema statului: capul de bour. Prima ţară din lume care a emis un timbru este Marea Britanie - celebrul „Penny Black”, tipărit la 6 mai 1840, având inscripţionat portretul reginei Victoria. Brazilia (1843) a fost cea de-a doua ţară care a tipărit timbre, iar Grecia a urmat ţării noastre în apariţia primelor mărci poştale, în anul 1861, Turcia în 1863, Serbia în 1866 şi Bulgaria în 1879.
Pentru marcarea Zilei Naţionale a Mărcii Poştale a fost aleasă data de 15 iulie, ziua în care a fost emisă prima marcă poştală românească, celebrul „Cap de bour” (15 iulie 1858). Timbrele au fost puse în circulaţie după o săptămână, pe 22 iulie 1858, dată la care au fost lansate la biroul poştal din Iaşi, urmând ca, mai apoi, începând cu data de 8 august, să fie distribuite şi la celelalte birouri poştale moldoveneşti. Ulterior, circulaţia lor a fost limitată, iar la data de 31 octombrie 1858, marca poştală a fost retrasă. Primele mărci poştale româneşti au fost realizate la tipografia „Atelia Timbrului” din Iaşi, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride, după un model de timbru austriac, pentru fabricarea sa folosindu-se matriţe de oţel. Valorile nominale ale mărcilor erau 27, 54, 81 şi 108 parale. Imprimarea timbrelor s-a făcut potrivit tehnicii tête-bêche, iar tirajul acestei emisiuni poştale a fost de: 6.000 de bucăţi la 27 de parale bucata, 10.000 la 54 de parale, 2.000 la 81 de parale şi 6.000 la 108 parale. Odată cu introducerea tarifului poştal unic, a fost pusă în circulaţie, la 1 noiembrie 1858, a doua emisiune „Cap de bour” cu trei valori de 5 parale, 40 de parale şi 80 de parale, într-un tiraj de 10.001 timbre. Imprimarea timbrelor s-a făcut tot la Atelia Timbrului din Iaşi, în coli de 32 de mărci poştale în patru rânduri a câte opt bucăţi, hârtia fiind de provenienţă engleză. A doua emisiune a fost retrasă la 1 mai 1862.
Începând cu anul 1859, Moldova şi Ţara Românească au avut un domnitor unic, pe Alexandru Ioan Cuza. După trei ani, în 1862, a apărut timbrul poştal unitar, a treia marcă românească, numit „Principatele Unite“, cu trei valori, în care se regăseau stemele reunite ale celor două ţări române, bourul şi vulturul. Întrucât Ţările Române se aflau încă sub suzeranitate turcească şi nu aveau monedă naţională, valorile celor trei timbre (3, 6 şi 30) erau menţionate tot în parale. Primul colecţionar român, Dimitrie C. Butculescu, a apărut la doi ani după tipărirea primei emisiuni „Cap de Bour“, tot el fiind cel care a înfiinţat, în anul 1891, Societatea Filatelică Română.
În prezent, se estimează că, în lume, există circa 750 de exemplare de „Cap de Bour” din prima emisiune, dintre care aproximativ 50 s-ar afla în România. Valoarea de piaţă a mărcilor poştale din această primă emisiune se situează între 5.000 şi 100.000 de euro, în funcţie de calitate, ştampilat sau neştampilat, sau de faptul că este sau nu lipit pe un plic. Cea mai scumpă piesă filatelică românească este ziarul „Zimbrulu-Vulturulu”, francat cu nu mai puţin de 8 mărci de 5 parale din a doua emisiune „Cap de Bour”, fiind obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii din istorie. Piesa a fost vândută, în decembrie 2007, la o licitaţie ce a avut loc la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari.
