Ziua de după va linişti, în mare, apele în politică. Nu, lucrurile nu se vor calma definitiv, iar circul va continua, însă măcar vom putea scăpa de nebunia acestei campanii electorale otrăvite. Vom putea să ne vedem de cei apropiaţi, de slujbe, de banii din portofel, de întreţinere, de viaţa de zi cu zi, viaţă pe care nu ne-o va schimba preşedintele, oricare va fi el. Nu el ne va căuta un loc de muncă şi nici nu ne va mări el salariul, nu ne va plăti utilităţile şi nici nu ne va vindeca de bolile pe care le avem. Ziua de după este cea în care noi ne vom putea vedea din nou de problemele noastre, iar ei, politicienii, de ale lor. Rar se întâmplă să avem probleme comune şi, de regulă, doar în preajma alegerilor se produce "minunea".
În aşteptarea zilei de după, însă, cred că ar trebui să mergeţi şi la vot. Şi asta pentru că, indiferent dacă vă place sau nu, unul dintre cei doi candidaţi va ajunge oricum preşedinte pentru următorii cinci ani. Unul dintre ei va învinge şi va avea o zi de după fericită. Nu doar una, ci vreo 1.800, cât ţine un mandat. Pentru celălalt, însă, ziua de după va fi una de coşmar. Şi este cel puţin interesant să vă aduceţi contribuţia la aşa ceva.
Ziua de după
Ziua în care nu vom mai vorbi despre dezbaterea dezbaterii televizate, despre campanie electorală, despre cine cu cine votează şi despre cine va ieşi preşedinte. Mai ales după o campanie pe cât de ciudată pe atât de mizeră, pe cât de intensă, pe atât de murdară. Vom termina cu "tocşourile" isterice, cu acuzele, cu circul, cu spectacolul abject al campaniei electorale. Ziua de după va fi ziua în care ar trebui să începem să mai lăsăm discuţiile politice, să mai schimbăm programul televizorului pe documentare, să mai ieşim la un teatru, să mai citim o carte. Parcă prea ne-am intoxicat cu politică în ultima vreme, parcă prea ne-am lăsat seduşi de absurd, parcă prea ne-am oferit pradă grotescului.
