Respect decizia redactorilor celui mai citit cotidian din Brăila, "Obiectiv", de a ne provoca la o "bătălie pe proiecte". Vreau să particip la ea, deşi, ca arhitect, ar trebui să explic că am o oarecare reticenţă faţă de felul în care este deja folosit termenul "proiect" în această perioadă. Iată de ce: orice investitie denumită generic proiect începe cu partea de proiectare (o documentaţie tehnică pe care arhitecţii o numesc "proiect") şi un proiect realist nu poate fi întocmit superficial, fără evaluări prealabile executate de profesionişti. Terenurile, mijloacele materiale, posibilităţile tehnice de execuţie precum şi modificările frecvente ale cadrului legislativ sunt variabile care pot influenţa decisiv un proiect încă din etapa de proiectare.
Nu se pot întocmi aşadar proiecte cu cifre aproximative, fără un buget real şi fără o estimare precisă de costuri. Mai mult, în experienţa mea ca arhitect am constatat că aproape întotdeauna proiectele încep cu o anumită estimare a duratei şi costurilor de execuţie, dar în timp acestea cresc. Chiar şi o simplă casă pe pământ poate începe de la un cost iniţial evaluat şi poate ajunge la un preţ mai mare sau poate dura mai mult decât se estima iniţial, din cauza unui factor neprevăzut, legat cel mai adesea de legislaţie, de fluctuaţia preţurilor materialelor sau chiar de hazard natural.
La nivel administrativ, orice proiect este chiar mai complex decât un singur şantier. Gândiţi-vă că un sistem urban este ca un organism viu: legislaţia se schimbă în permanenţă, iar, de asemenea populaţia, mediul, normele metodologice. Puterea de cumpărare a investitorilor poate scădea sau chiar creşte. De asemenea, există multe evenimente naţionale şi internaţionale neprevăzute care influenţează dramatic valoarea monedei, creditele, împrumuturile ş.a.m.d.
De aceea, am ales dintre proiectele şi planurile mele pentru Brăila două care nu depind deloc de investitori, împrumuturi sau fonduri europene şi este foarte puţin probabil să fie influenţate de legislaţia la nivel naţional, depinzând exclusiv de Primăria Brăilei şi de deciziile pe care le poate lua primarul împreună cu comunitatea. Cele două proiecte pot fi în mod garantat terminate într-o perioadă precisă de doi ani, sunt exclusiv gândite pentru a fi acoperite din bugetul local şi le pot garanta cu demisia pe masă. Aş vrea să precizez că îmi asum şi celelalte proiecte propuse şi făcute publice, care sunt o chestiune de responsabilitate şi onoare pentru mine, dar nu le prezint aici din cauza probabilităţilor mai mari de a varia ca şi costuri.
Proiectul nr. 1: Amenajarea şi creşterea numărului de locuri de parcare dintre blocuri
Proiectul nr. 2: Amenajarea de locuri de joacă pentru copii, cu spaţii verzi, gazon, spaţii de siguranţă, zone de leagăne, mese de ping-pong, cu măsuţe de ţintar şi bănci pentru părinţi.
Termen de realizare: 2 ani, ambele proiecte
Costuri:
În ultimul an, Primăria Brăila a alocat prin hotărârile din CLM un procent de 27% pentru investiţii şi dezvoltare. De aceea, consider că 5% alocaţi pentru ambele proiecte de mai sus reprezintă o sumă acceptabilă pentru buget şi perfect adecvată oraşului.
Mai întâi, câteva cifre:
Bugetul local estimat pe 2017 (HCLM 4 din 29 ianuarie 2016) este de aproximativ 324.510.000 lei (echivalentul a 72 milioane euro).
2% din această sumă înseamnă 1,4 milioane de euro disponibili doar în anul 2017 pentru parcări şi spaţii de joacă. În 2018, această sumă poate creşte uşor, conform previziunilor.
Ritm de lucru: deşi buget există, apreciez că locurile de joacă se pot face într-un ritm de 15 spaţii/ an. Aşadar, în primii doi ani vom avea 30 de locuri de joacă. Reamenajările de parcări se pot face într-un ritm de 30 pe an, aşadar se poate ajunge la 60 de spaţii de parcare reamenajate în doi ani.
1. Costul unui loc de joacă pentru copii nu depăşeşte 200.000 lei (cca 44.500 euro). Aceasta înseamnă 667.000 euro pe an, respectiv sub jumătate din cei 2% pe care Primăria îi poate aloca din buget. Restul pot merge în amenajarea parcărilor.
2. Costul unei parcări
Reamenajarea unui loc de parcare poate varia extrem de mult din punct de vedere al costurilor.
În primul rând, fiecare parcare actuală pentru care există solicitări de majorare a locurilor de parcare trebuie evaluată. Nu există soluţie universal valabilă, ci doar soluţii personalizate.
a) Pentru unele parcări este suficientă vopsea de marcaj şi un echipaj, deoarece retrasarea pe carosabil a dungilor orientative şi schimbarea unghiului de parcare poate aduce câteva zeci de locuri în plus. Aici nu vorbim de un buget mai mare de 500 euro. O astfel de parcare este chiar cea dintre Primărie şi Liceul Murgoci.
b) Cele mai costisitoare amenajări pot fi cele dintre blocuri, care vor include parcări  spaţii verzi  locuri de joacă pentru copii. Am intenţia de a amenaja aceste parcări în cartierele cele mai aglomerate, acolo unde necesitatea de locuri de parcare şi de spaţii verzi totodată este crescută. Costurile depind în mare măsură de spaţiul disponibil.
Mai simplu este să pornim în mod invers, de la buget, la zone. Astfel, 30 milioane euro / an pentru un ritm de 30 de parcări / an ar însemna că putem aloca până într-un million de euro pe parcare. O sumă extrem de mare, pe care cu siguranţă nu o va atinge nici o parcare între blocuri. De aceea, prevăd o economie substanţială din cei 2%, care poate fi investită în alte amenajări.
