Gata, v-aţi liniştit? Ne apucăm de treabă? Căci, dacă e ceva ce am înţeles cu prisosinţă după weekendul acesta este că, oameni buni, noi chiar avem de salvat o ţară! Şi nu de homosexualii care ne vor înfia copiii, nu de străinii care ne sug resursele, nu de Soros care ne cumpără tinerii, nu de multinaţionalele care ne exploatează elitele, nu de Uniunea Europeană care vrea să ne îndepărteze de tradiţii şi strămoşi. Nu de loviturile de stat plănuite de Iohannis, nu de DNA, SRI, SPP, înţelegeri şi protocoale. Nu de Occident, nu de imigranţi, nu de extratereştri, nu de forţele oculte care vor să ne dezbine. România trebuie smulsă din ghearele acestei clici de mafioţi şi agramaţi, acestei găşti de proşti şi corupţi, acestei frăţii a ciolanului, care are drept stăpân cel mai nociv personaj politic postdecembrist, Liviu Dragnea.
Spune Cosmin Guşă că, duminică seara, dacă Referendumul ar fi trecut, Liviu Dragnea era pregătit să-şi anunţe candidatura la preşedinţie. Vă imaginaţi cât de aproape ne-a şuierat glonţul de tâmplă? Conştientizaţi? Pentru că, să fie clar, odată “reconfirmat de popor”, nimic nu l-ar mai fi oprit să-şi creeze mediul optim pentru a şi câştiga. Îl şi văd la tribună, duminică seara, înconjurat de marionete şi aplaudaci, rânjind parşiv pe sub mustaţă, într-un spectaculos joc de lumină şi sunet, cum îşi deschide larg braţele şi întreabă: „Vreţi să fiu preşedintele vostru?”... Doamne, dincolo de orice, bine că a ieşit NU, că altfel, luni, am fi cântat deja veşnica pomenire neamului românesc. Căci, nu cred că mai aveţi vreun dubiu, pentru a-şi scăpa pielea, Dragnea ar fi capabil de ORICE, inclusiv să-ngroape ţara. Are puterea şi voinţa, dar şi toate pârghiile necesare să facă asta. Dacă i se permite, Dragnea chiar ar fi capabil, după cum bine spunea cineva, să demonstreze că România n-a fost în stare să trăiască DECÂT 100 DE ANI.
Acum, am scăpat! Dar nu vă închipuiţi că gaşca asta de lipitori se va opri aici. Miza netrebnicilor ăştia e prea mare ca să abandoneze doar din atât lupta. Ce nu înţeleg ei însă, şi nu cred că au învăţat prea mult din lecţia din weekend (s-a văzut în declaraţii), este că, dacă miza lor e mare (propria avere, libertate, funcţii etc), a noastră e URIAŞĂ. Pentru că miza noastră e libertatea unui popor. Noi avem de salvat o ţară şi până de 1 Decembrie ar fi bine să ne-o luăm înapoi.
De ce? Pentru că ne-am săturat de hoţie şi îndobitocire, pentru că vrem şcoli, spitale, drumuri, pentru că vrem să rămânem cetăţeni europeni. Pentru că vrem Justiţie liberă, vrem să ne ştim apăraţi, să ne ştim banii cheltuiţi cu chibzuinţă şi în folosul tuturor. Ne-am săturat de minciună şi demagogie, de prostia şi nesimţirea ridicate la rang de artă, de toate mojiciile şi golăniile lor. De Centenar, de ziua ei, România ar trebui să fie a noastră. A celor care muncim şi respectăm banul obţinut cu trudă. A celor care aşezăm la locul cuvenit inteligenţa, valoarea, adevărata credinţă şi bunul simţ.
Trebuie să ne recăpătăm onoarea şi demnitatea, să nu mai stăm tot timpul în lume cu capul plecat, pentru că permitem să fim conduşi de o mână de proşti.
P. S. „NU trebuie să uităm. După decembrie vremea nu ştim cum va fi, în fiecare an a fost vremea foarte capricioasă, vin zăpezile şi atunci putem să ne confruntăm din nou cu situaţiile pe care le-am avut în iunie-iulie... când calamităţile au provocat atâtea nenorociri, atâtea dezastre”.
Ştiţi ceva? Şi dacă pentru tot ce am scris mai sus se vor găsi printre voi să conteste, eu, chiar şi numai pentru declaraţii ca aceasta, pe care urechile pur şi simplu nu le mai suportă, tot mă simt OBLIGATĂ să-mi vreau ţara înapoi. Să nu se mai trezească, biata de ea, cu “mii de calamităţi, cu multe aluviuni şi multe probleme create datorită intemperiilor vremii”.
