Accidentele de circulaţie grave au devenit parte a cotidianului românesc. Aproape că nu există zi în care să nu se întâmple un accident cu morţi şi răniţi pe şoselele judeţului sau ale patriei. În general, efect al unor cauze aproape tipic româneşti: teribilism, viteză, inconştienţă, sau drumuri proaste. Ori, pur şi simplu, nepăsare faţă de legi - atât din partea şoferilor, cât şi a autorităţilor.
Tragediile de pe şosele se adaugă tragicului în care se trăieşte zilnic în această ţară. Cine este însă vinovat pentru accidentele rutiere de la noi: şoferii sau administratorii drumurilor? În mod cert, şi unii şi alţii. Lipsa de educaţie rutieră în rândul şoferilor români, alături de lipsa educaţiei generale, este cruntă. Se conduce haotic, iresponsabil, fără pic de bun simţ sau măcar simţ al autoconservării. Nu cred să mai existe pe undeva atâţia şoferi nesimţiţi precum în România. Cum nu cred să mai existe atâta nesimţire din partea responsabililor statului faţă de acest lucru şi faţă de starea generală a infrastructurii.
Şi totuşi, lipsa autostrăzilor nu este o scuză pentru nesimţirea generală a multora dintre şoferii români. Prea mulţi, din păcate.
Există însă două lucruri care pot remedia acest aspect. Unul din ele este legea. Legile în privinţa regimului rutier sunt în continuare proaste ori prea permisive. Pedepsele pentru infracţiunile rutiere sunt prea mici. Teribiliştii scapă prea uşor.
Dar cineva poate face cu adevărat ordine în rândul şoferilor care constituie adevăratele pericole pe şosele: sistemul de asigurări. Aşa se întâmplă în ţările civilizate: asigurările sunt cele care selectează cu adevărat şoferii; nu amenzile, nu pedepsele. Şi este cel mai eficient sistem. Şi asta pentru că şoferii periculoşi sau proşti nu mai ajung pe şosele. Cum? Simplu: şoferii începători sunt monitorizaţi de companiile de asigurări printr-un fel de cutie neagră montată pe maşină. În primul an de şofat, în funcţie de stilul conducătorului auto, i se calculează următoarea asigurare. Cu cât conduce mai prost sau mai periculos, cu atât asigurarea e mai scumpă. Deja e catalogat pe viaţă. De aceea, va fi foarte, foarte atent. La primul accident, asigurarea aproape se dublează. Şi nu, nu poţi conduce maşina pusă pe numele soaţei, a mamei, a bunicului pensionar, ca să plăteşti mai puţin ori ca să fentezi sistemul. Dacă foloseşti maşina altcuiva, va plăti şi proprietarul o asigurare mai mare. Valoarea asigurărilor ţine cont şi de numărul de amenzi primite în trafic (uriaşe oricum ca valoare), de numărul de puncte de penalizare, de cazierul auto al fiecărui şofer. În funcţie de comportamentul în trafic, o asigurare auto pentru un şofer ajunge şi la câteva mii de euro pe an. Mai mult chiar decât valoarea maşinii pe care o conduce. Iar când se ajunge acolo, este clar că şoferul fie consideră că nu mai merită să conducă, iar cu acei bani mai bine foloseşte taxiul, fie nu-şi mai permite. Şi, aşa, lumea scapă de un şofer pericol public, fără să ajungă să omoare şi nişte oameni nevinovaţi.
S-ar putea implementa şi la noi un asemenea sistem? Da, dar are vreun Guvern curaj să o facă? Probabil că, dacă ar respecta mai mult cetăţeanul corect decât votul, ar face-o.
