Destin - forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste tot ce se intimpla in viata unui om, este explicatia data de dictionarul limbii romane pentru acest cuvint. Pentru Gabriela Zavoiu Gheorghe insa, "destin" are un inteles aparte, care, din nefericire, se contopeste cu alte doua cuvinte extrem de dure: fatal si irevocabil. Pentru ca asa s-a dovedit a fi destinul Gabrielei, o tinara de 39 de ani, din Braila: fatal si irevocabil. O secunda. Atit i-a trebuit destinului sa-i schimbe complet cursul firesc al vietii. Atit i-a trebuit destinului sa o tranforme dintr-o femeie implinita, frumoasa, cu un statut social de invidiat intr-un infirm fizic si psihic, un neputincios secatuit de orice vlaga si simtire. Durerea celor dragi este cu atit mai mare cu cit, pina la acel moment, tinara parea o favorita a destinului. Realizase in 37 de ani ce multi nu obtin intr-o viata. In tara, cunoscuse faima, caci fusese harazita de Dumnezeu cu o voce de inger, afara cunoscuse succesul, caci reusise sa se realizeze profesional tocmai in Statele Unite ale Americii. Cunoscuse un singur esec in viata: casnicia. De fapt, isi amintesc acum cei dragi, zimbetul Gabrielei palise inca din 2004, odata cu divortul, o actiune traumatizanta din care insa incepea sa isi revina. Ba, chiar, incercase sa isi reia viata de la capat, singura, in Romania, dar dragostea a fost mai presus. S-a intors in State cu un singur gind: sa isi salveze casnicia, dar si-a distrus, irevocabil, propria viata.
Viata bate filmul
S-a nascut sub o zodie norocoasa, inconjurata de doua familii, una naturala si una adoptiva, care s-au intrecut in a-i oferi dragoste.
Pe scurt, povestea s-a derulat asa: In 1968, Victoria Stamate a dat nastere celui de al treilea copil, Gabriela. Fericirea insa ii era umbrita de suferinta fratelui ei, Ion si a sotiei acestuia, Ioana (Gheorghe - n.r.), care tocmai primisera vestea cumplita ca nu vor putea avea copii niciodata. In necazul lor, singura raza de lumina era Gabriela, asupra careia, neconditionat, ei si-au revarsat toata dragostea. Induiosati de suferinta tinerilor, dar si de marea dragoste pe care acestia o aveau pentru Gabi, parintii Victoriei si ai lui Ion au insistat ca Gabriela sa fie adoptata. Asa s-a facut ca in 1969, in virsta de doar 8 luni, Gabriela Stamate a devenit Gabriela Gheorghe. Din acel moment portia de dragoste a Gabrielei a fost dubla, a venit fara oprelisti de la doua mame si doi tati, care, insa, au avut intotdeauna grija ca fetita sa nu duca niciodata dorul sorei sau al fratelui. Au fost o mare familie, unita la bine si la greu. Iar drept multumire, Gabriela a eclipsat intotdeauna prin frumusete, bunatate, dar si prin harul oferit de Dumnezeu, vocea. S-a inscris la cursul de chitara cind avea 11 ani, apoi a devenit membra a Ansamblului vocal instrumental "Valurile Dunarii", al Casei de Cultura. In interiorul ansamblului, impreuna cu o buna prietena, a format grupul folck "Ergo", cu care a cunoscut succesul la zeci de festivaluri si concursuri din tara. Tot cu "Valurile Dunarii", a trecut pentru prima data si granitele tarii, in 1990, in Olanda. Acolo i-a incoltit insa si gindul de a emigra, pentru o viata mai buna si mai demna. Iar ocazia s-a ivit in 1995, cind a cistigat la Loteria vizelor un loc pentru “tarimul fagaduintei”, SUA. Sora ei era deja acolo, iar fratele a plecat odata cu ea. Au cistigat amindoi, pentru acelasi oras, in care era si sora, New Jersey. Desi, atunci, loteria vizelor parea a fi marea sansa a Gabrielei, timpul a demonstrat ca biletul ei a fost unul necistigator. A plecat in America, in 1995, tinara, frumoasa, plina de speranta si de vise, si s-a intors, in urma cu o luna, intr-un carut cu rotile, zdrobita, fara discernamint. O viata complet distrusa.
"Un suflet nobil, delicat, un artist in adevaratul sens al cuvintului. Sensibila, frumoasa, cu o voce de neuitat. Ani de-a rindul a trait prin muzica, incintind auzul a mii de persoane, oferindu-le bucuria
intr-o lume in care viata iti oferea mult prea putine placeri. Am avut o adolescenta minunata. Gabriela era un om deosebit din toate punctele de vedere, un bun camarad, care niciodata nu a spus “nu” atunci cind i s-a cerut ajutorul", ne-a povestit cea mai buna prietena a Gabrielei, Rodica Butincu.
Loteria destinului
Gabriela a ajuns in Statele Unite in mai 1995, prin Loteria vizelor. A ajuns in New Jersey, unde a lucrat ca laboranta sau laboranta sefa in mai mai multe firme. Prima lovitura din partea sortii a primit-o in vara lui 2004 cind a fost nevoita sa semneze actele de divort. A fost o lovitura grea si de aceea a decis sa se intoarca acasa, in Romania, alaturi de familie si prieteni, care sa o ajute sa treaca peste acest episod trist din viata ei. Incepuse sa se obisnuiasca cu ideea despartirii, cind un telefon din America i-a zdruncinat hotarirea. In ciuda impotrivirii parintilor, Gabriela a plecat, sarbatorile de iarna din 2004 gasind-o deja la New Jersey. A plecat cu un singur gind: sa isi salveze casnicia. Dar nu a reusit. Destinul, insa, mai avea o "surpriza" pentru ea. Pe 12 decembrie 2005, cind se intorcea de la munca spre casa, la o intersectie, masina i-a fost lovita de un autobuz. Primul care a ajuns la fata locului a fost un salariat al unei benzinarii, care a anuntat de urgenta autoritatile, Politie, Salvare, Serviciul de Descarcerari. Acestea s-au mobilizat exemplar, dupa numai citeva minute de la impact, Gabriela fiind deja intr-un elicopter sub supraveghere medicala. A suferit multiple fracturi, la fata, maxilare, coaste, pelvis, picioare, plaminul drept a colapsat. Dar, cel mai grav, in urma accidentului, Gabriela s-a ales si cu multiple leziuni in zona capului. A ajuns insa in timp record la Cooper University Hospital, unde a fost tratata pina in 27 martie 2006, cind fondurile din asigurarea de sanatate s-au epuizat.
Atunci a fost transferata intr-un azil, unde i se asigura doar strictul necesar, fara ingrijire medicala de specialitate. Mai trebuie spus si ca in urma accidentului, Gabriela a fost in coma aproape 4 luni. Daca, in timp, fracturile si celelalte leziuni ale corpului s-au vindecat, traumele suferite de creier persista. Astfel, de la accident Gabriela nu mai formeaza noi memorii. Isi aduce aminte anumite lucruri din trecut, dar de multe ori nu corect. Jumatatea dreapta a corpului nu o poate misca prea mult. De asemenea, nu este coordonata in miscari nici cu partea stinga. Ochiul drept il tine de obicei inchis, si nu priveste drept cu el. Nu poate sa stea in picioare si nu simte cind trebuie sa mearga la toaleta. Are episoade de violenta fizica si verbala. La acest moment, se pare, o interventie chirurgicala nu isi are rostul, in schimb, in cel mai scurt timp, Gabriela are nevoie de recuperare intr-o clinica de specialitate.
"Ningea noaptea, si dimineata primele urme prin zapada ale mele erau"
Va spuneam, ceva mai sus, ca dintotdeauna portia de dragoste a Gabrielei a fost dubla. Acum durerea e de doua ori mai mare, pentru ca la capatiiul ei, vegheaza neincetat doua mame, una naturala si una adoptiva, unite mai strins ca niciodata de tragicul destin. Din nefericire, tatal natural al Gabrielei a murit cu 4 luni inainte de producerea accidentului, iar tatal adoptiv, bolnav si el, este extrem de marcat de ceea ce se intimpla. Oricum, toti trei, batrini si vlaguiti, fac tot ce e posibil sa o ajute pe Gabi. Ba, chiar, locuiesc impreuna, Victoria Stamate si-a vindut casa pentru a avea banii necesari pentru intretinerea fetei.
"Eu eram deja in America. Era 12 noaptea si m-am trezit cu un telefon de la ginerele meu, ceea ce el nu facuse niciodata. Si mi-a zis: “Uite, iti spun ceva, da' sa nu tipi, sa nu faci scandal. Gabriela e accidentata. E lovita rau la cap”. Am luat-o pe cealalta fata a mea si ne-am dus acolo. A stat in sala de operatii citeva ore. Am vazut-o cind a scos-o cu targa, capul era acoperit tot. Doctorul ne-a spus: “Daca in trei zile nu se intimpla ceva rau, scapa. Nu stim sa va spunem cum, cind si cit isi va reveni, dar scapa”. A stat in coma 4 luni, si nici nu mai stiu in acest timp de cite ori ne-au spus sa o scoatem de la aparate. Dar nu am vrut, nu am putut sa fac asta. Era plina de tuburi si fire agatate, respira artificial, o hraneau artificial. Zi de zi ma duceam la ea. Ningea noaptea, si dimineata primele urme prin zapada ale mele erau. Si munceam, ca nu mai aveam bani. Greu, a fost cumplit de greu. Cind a iesit din coma a inceput sa miste doar mina si piciorul sting si doctorii mi-au dat niste carti, m-au invatat sa ii fac masaj. Apoi, anul acesta, inainte de Paste a inceput sa vorbeasca. Printre primele cuvinte, articulate cu greu, a spus ca vrea acasa. Si atunci am zis ca asa trebuie sa facem. Acasa e singura noastra sansa. Caci, am zis noi, daca acolo, printre straini, atitia oameni ne-au ajutat, si s-au cheltuit mii de dolari pentru ea, acasa, nu are cum sa nu gasim intelegere. Si, la cum s-au miscat lucrurile pina acum, am gindit corect. Cit ajutor am primit aici, vai, fetele de la “Valurile Dunarii” au facut minuni! Am reusit, intr-o luna, sa ii facem actele, ca ea nu mai avea decit un pasaport, sa mergem la comisie pentru obtinerea certificatului de handicapat, urmeaza sa ne interesam de o pensie. Totul cu ajutorul acestor prieteni din ansamblu, care tare mult au insemnat pentru noi. De fapt tot datorita lor sintem acum acasa", ne-a povestit, sfisiata de durere, Victoria Stamate, mama naturala a Gabrielei.
"Cine nu lupta, moare!"
Pe Gabriela au adus-o acasa, in tara, prietenii, fosti membri ai Ansamblului "Valurile Dunarii". Pentru ca au inteles ca familia nu dispune de suficienti bani, si nici nu exista vreo sansa sa stringa atit de repede o suma asa mare, ei au apelat la Andreea Marin si la emisiunea "Surprize. Surprize". Scrisoarea, semnata de doua bune prietene ale Gabrielei, Rodica Butincu si Neta Stan, a impresionat echipa "Surprizelor", care, in doar citeva saptamini, cu eforturi deosebite si cheltuieli importante, a reusit sa o aduca pe Gabi acasa - pe timpul transportului tinara avind nevoie de supraveghere medicala si 4 locuri in avion.
"Desi medicii nu i-au dat mari sperante, Gabriela a dat dovada de o vointa de nedescris. Dorinta ei de a lupta a impresionat atit de mult, incit ajutorul l-am primit nesperat de repede. Gabriela e o luptatoare, si, nu o data, in putinele clipe de luciditate, ne-a spus: “Cine nu lupta, moare!”", a mai spus Rodica.
"Cind am aflat ce s-a intimplat cu ea am fost distrusa. Nu mai stiam pe unde merg, si ce fac. Dumnezeu este deasupra si ma rog la el sa ma tina in putere sa o ajut, asa cum pot. A fost un copil bun, cuminte, avea multi prieteni si pe toti ii punea la cale, ii sfatuia, Acum, desi e foarte greu, faptul ca e acasa ne-a linistit. O vad in pat si e destul pentru mine, o data pe zi daca imi spune mama, prind putere si nimic nu mi se pare greu. Nu cred ca va inchipuiti prin ce am trecut in cei aproape 2 ani cit a stat prin spitale in America, iar eu eram aici, fara sa o vad, sa o aud. Nici de plecat la ea nu am avut cum, sotul e bolnav si nici bani de drum nu as fi avut. Ca eu nu am pensie, doar sotul meu are 400 lei pensie. Foarte greu ne descurcam ca si el e bolnav, dar nu conteaza, trebuie sa luptam. Si daca am ajuns pina aici, ceea ce nu credeam ca vom mai reusi vreodata, am incredere ca vom trece si mai departe. Nici nu mi-am inchipuit citi prieteni poate sa aiba Gabi si cit de mult s-au implicat toti", ne-a povestit, printre lacrimi, mama adoptiva a Gabrielei, Ioana Gheorghe.
Caseta:
"Deschide-ti inima pentru Gabriela!"
Impresionata de povestea Gabrielei Gheorghe, echipa ziarului
"Obiectiv" a decis ca, incepind de astazi si pina pe data de 2 noiembrie, sa deruleze o campanie de stringere de fonduri, "Deschide-ti inima pentru Gabriela!".
Din putinul pe care il avem fiecare dintre noi, haideti sa incercam sa-i facem viata mai usoara. Puteti contribui donind o suma cit de mica in contul special deschis pentru ea la BRD Sucursala Braila: RO39BRDE090SV16816830900 (pentru lei) sau RO77BRDE090SV16817040900 (pentru EURO), beneficiar fiind Gheorghe Ioana, CNP: 2350928090013.
Pentru cei carora drumul pina la banca li se pare foarte complicat, zilnic, la sediul ziarului nostru, un redactor va fi la dispozitia dumneavoastra. Puteti dona orice suma, numele si suma donata fiind publicate in editia din ziua urmatoare.
Important de mentionat este faptul ca initiativei noastre i s-a alaturat si Consiliul Judetean Braila, prin presedintele Gheorghe Bunea Stancu. De comun acord, am stabilit ca apogeul campaniei sa fie seara de 4 noiembrie. Astfel, in deschiderea Galei Laureatilor Festivalului de Muzica Folck "Omul cu chitara", presedintele CJ Braila va initia o colecta. Tot atunci fondurile strinse de noi pentru ajutorarea Gabrielei vor fi donate familiei.
Viata bate filmul
S-a nascut sub o zodie norocoasa, inconjurata de doua familii, una naturala si una adoptiva, care s-au intrecut in a-i oferi dragoste.
Pe scurt, povestea s-a derulat asa: In 1968, Victoria Stamate a dat nastere celui de al treilea copil, Gabriela. Fericirea insa ii era umbrita de suferinta fratelui ei, Ion si a sotiei acestuia, Ioana (Gheorghe - n.r.), care tocmai primisera vestea cumplita ca nu vor putea avea copii niciodata. In necazul lor, singura raza de lumina era Gabriela, asupra careia, neconditionat, ei si-au revarsat toata dragostea. Induiosati de suferinta tinerilor, dar si de marea dragoste pe care acestia o aveau pentru Gabi, parintii Victoriei si ai lui Ion au insistat ca Gabriela sa fie adoptata. Asa s-a facut ca in 1969, in virsta de doar 8 luni, Gabriela Stamate a devenit Gabriela Gheorghe. Din acel moment portia de dragoste a Gabrielei a fost dubla, a venit fara oprelisti de la doua mame si doi tati, care, insa, au avut intotdeauna grija ca fetita sa nu duca niciodata dorul sorei sau al fratelui. Au fost o mare familie, unita la bine si la greu. Iar drept multumire, Gabriela a eclipsat intotdeauna prin frumusete, bunatate, dar si prin harul oferit de Dumnezeu, vocea. S-a inscris la cursul de chitara cind avea 11 ani, apoi a devenit membra a Ansamblului vocal instrumental "Valurile Dunarii", al Casei de Cultura. In interiorul ansamblului, impreuna cu o buna prietena, a format grupul folck "Ergo", cu care a cunoscut succesul la zeci de festivaluri si concursuri din tara. Tot cu "Valurile Dunarii", a trecut pentru prima data si granitele tarii, in 1990, in Olanda. Acolo i-a incoltit insa si gindul de a emigra, pentru o viata mai buna si mai demna. Iar ocazia s-a ivit in 1995, cind a cistigat la Loteria vizelor un loc pentru “tarimul fagaduintei”, SUA. Sora ei era deja acolo, iar fratele a plecat odata cu ea. Au cistigat amindoi, pentru acelasi oras, in care era si sora, New Jersey. Desi, atunci, loteria vizelor parea a fi marea sansa a Gabrielei, timpul a demonstrat ca biletul ei a fost unul necistigator. A plecat in America, in 1995, tinara, frumoasa, plina de speranta si de vise, si s-a intors, in urma cu o luna, intr-un carut cu rotile, zdrobita, fara discernamint. O viata complet distrusa.
"Un suflet nobil, delicat, un artist in adevaratul sens al cuvintului. Sensibila, frumoasa, cu o voce de neuitat. Ani de-a rindul a trait prin muzica, incintind auzul a mii de persoane, oferindu-le bucuria
intr-o lume in care viata iti oferea mult prea putine placeri. Am avut o adolescenta minunata. Gabriela era un om deosebit din toate punctele de vedere, un bun camarad, care niciodata nu a spus “nu” atunci cind i s-a cerut ajutorul", ne-a povestit cea mai buna prietena a Gabrielei, Rodica Butincu.
Loteria destinului
Gabriela a ajuns in Statele Unite in mai 1995, prin Loteria vizelor. A ajuns in New Jersey, unde a lucrat ca laboranta sau laboranta sefa in mai mai multe firme. Prima lovitura din partea sortii a primit-o in vara lui 2004 cind a fost nevoita sa semneze actele de divort. A fost o lovitura grea si de aceea a decis sa se intoarca acasa, in Romania, alaturi de familie si prieteni, care sa o ajute sa treaca peste acest episod trist din viata ei. Incepuse sa se obisnuiasca cu ideea despartirii, cind un telefon din America i-a zdruncinat hotarirea. In ciuda impotrivirii parintilor, Gabriela a plecat, sarbatorile de iarna din 2004 gasind-o deja la New Jersey. A plecat cu un singur gind: sa isi salveze casnicia. Dar nu a reusit. Destinul, insa, mai avea o "surpriza" pentru ea. Pe 12 decembrie 2005, cind se intorcea de la munca spre casa, la o intersectie, masina i-a fost lovita de un autobuz. Primul care a ajuns la fata locului a fost un salariat al unei benzinarii, care a anuntat de urgenta autoritatile, Politie, Salvare, Serviciul de Descarcerari. Acestea s-au mobilizat exemplar, dupa numai citeva minute de la impact, Gabriela fiind deja intr-un elicopter sub supraveghere medicala. A suferit multiple fracturi, la fata, maxilare, coaste, pelvis, picioare, plaminul drept a colapsat. Dar, cel mai grav, in urma accidentului, Gabriela s-a ales si cu multiple leziuni in zona capului. A ajuns insa in timp record la Cooper University Hospital, unde a fost tratata pina in 27 martie 2006, cind fondurile din asigurarea de sanatate s-au epuizat.
Atunci a fost transferata intr-un azil, unde i se asigura doar strictul necesar, fara ingrijire medicala de specialitate. Mai trebuie spus si ca in urma accidentului, Gabriela a fost in coma aproape 4 luni. Daca, in timp, fracturile si celelalte leziuni ale corpului s-au vindecat, traumele suferite de creier persista. Astfel, de la accident Gabriela nu mai formeaza noi memorii. Isi aduce aminte anumite lucruri din trecut, dar de multe ori nu corect. Jumatatea dreapta a corpului nu o poate misca prea mult. De asemenea, nu este coordonata in miscari nici cu partea stinga. Ochiul drept il tine de obicei inchis, si nu priveste drept cu el. Nu poate sa stea in picioare si nu simte cind trebuie sa mearga la toaleta. Are episoade de violenta fizica si verbala. La acest moment, se pare, o interventie chirurgicala nu isi are rostul, in schimb, in cel mai scurt timp, Gabriela are nevoie de recuperare intr-o clinica de specialitate.
"Ningea noaptea, si dimineata primele urme prin zapada ale mele erau"
Va spuneam, ceva mai sus, ca dintotdeauna portia de dragoste a Gabrielei a fost dubla. Acum durerea e de doua ori mai mare, pentru ca la capatiiul ei, vegheaza neincetat doua mame, una naturala si una adoptiva, unite mai strins ca niciodata de tragicul destin. Din nefericire, tatal natural al Gabrielei a murit cu 4 luni inainte de producerea accidentului, iar tatal adoptiv, bolnav si el, este extrem de marcat de ceea ce se intimpla. Oricum, toti trei, batrini si vlaguiti, fac tot ce e posibil sa o ajute pe Gabi. Ba, chiar, locuiesc impreuna, Victoria Stamate si-a vindut casa pentru a avea banii necesari pentru intretinerea fetei.
"Eu eram deja in America. Era 12 noaptea si m-am trezit cu un telefon de la ginerele meu, ceea ce el nu facuse niciodata. Si mi-a zis: “Uite, iti spun ceva, da' sa nu tipi, sa nu faci scandal. Gabriela e accidentata. E lovita rau la cap”. Am luat-o pe cealalta fata a mea si ne-am dus acolo. A stat in sala de operatii citeva ore. Am vazut-o cind a scos-o cu targa, capul era acoperit tot. Doctorul ne-a spus: “Daca in trei zile nu se intimpla ceva rau, scapa. Nu stim sa va spunem cum, cind si cit isi va reveni, dar scapa”. A stat in coma 4 luni, si nici nu mai stiu in acest timp de cite ori ne-au spus sa o scoatem de la aparate. Dar nu am vrut, nu am putut sa fac asta. Era plina de tuburi si fire agatate, respira artificial, o hraneau artificial. Zi de zi ma duceam la ea. Ningea noaptea, si dimineata primele urme prin zapada ale mele erau. Si munceam, ca nu mai aveam bani. Greu, a fost cumplit de greu. Cind a iesit din coma a inceput sa miste doar mina si piciorul sting si doctorii mi-au dat niste carti, m-au invatat sa ii fac masaj. Apoi, anul acesta, inainte de Paste a inceput sa vorbeasca. Printre primele cuvinte, articulate cu greu, a spus ca vrea acasa. Si atunci am zis ca asa trebuie sa facem. Acasa e singura noastra sansa. Caci, am zis noi, daca acolo, printre straini, atitia oameni ne-au ajutat, si s-au cheltuit mii de dolari pentru ea, acasa, nu are cum sa nu gasim intelegere. Si, la cum s-au miscat lucrurile pina acum, am gindit corect. Cit ajutor am primit aici, vai, fetele de la “Valurile Dunarii” au facut minuni! Am reusit, intr-o luna, sa ii facem actele, ca ea nu mai avea decit un pasaport, sa mergem la comisie pentru obtinerea certificatului de handicapat, urmeaza sa ne interesam de o pensie. Totul cu ajutorul acestor prieteni din ansamblu, care tare mult au insemnat pentru noi. De fapt tot datorita lor sintem acum acasa", ne-a povestit, sfisiata de durere, Victoria Stamate, mama naturala a Gabrielei.
"Cine nu lupta, moare!"
Pe Gabriela au adus-o acasa, in tara, prietenii, fosti membri ai Ansamblului "Valurile Dunarii". Pentru ca au inteles ca familia nu dispune de suficienti bani, si nici nu exista vreo sansa sa stringa atit de repede o suma asa mare, ei au apelat la Andreea Marin si la emisiunea "Surprize. Surprize". Scrisoarea, semnata de doua bune prietene ale Gabrielei, Rodica Butincu si Neta Stan, a impresionat echipa "Surprizelor", care, in doar citeva saptamini, cu eforturi deosebite si cheltuieli importante, a reusit sa o aduca pe Gabi acasa - pe timpul transportului tinara avind nevoie de supraveghere medicala si 4 locuri in avion.
"Desi medicii nu i-au dat mari sperante, Gabriela a dat dovada de o vointa de nedescris. Dorinta ei de a lupta a impresionat atit de mult, incit ajutorul l-am primit nesperat de repede. Gabriela e o luptatoare, si, nu o data, in putinele clipe de luciditate, ne-a spus: “Cine nu lupta, moare!”", a mai spus Rodica.
"Cind am aflat ce s-a intimplat cu ea am fost distrusa. Nu mai stiam pe unde merg, si ce fac. Dumnezeu este deasupra si ma rog la el sa ma tina in putere sa o ajut, asa cum pot. A fost un copil bun, cuminte, avea multi prieteni si pe toti ii punea la cale, ii sfatuia, Acum, desi e foarte greu, faptul ca e acasa ne-a linistit. O vad in pat si e destul pentru mine, o data pe zi daca imi spune mama, prind putere si nimic nu mi se pare greu. Nu cred ca va inchipuiti prin ce am trecut in cei aproape 2 ani cit a stat prin spitale in America, iar eu eram aici, fara sa o vad, sa o aud. Nici de plecat la ea nu am avut cum, sotul e bolnav si nici bani de drum nu as fi avut. Ca eu nu am pensie, doar sotul meu are 400 lei pensie. Foarte greu ne descurcam ca si el e bolnav, dar nu conteaza, trebuie sa luptam. Si daca am ajuns pina aici, ceea ce nu credeam ca vom mai reusi vreodata, am incredere ca vom trece si mai departe. Nici nu mi-am inchipuit citi prieteni poate sa aiba Gabi si cit de mult s-au implicat toti", ne-a povestit, printre lacrimi, mama adoptiva a Gabrielei, Ioana Gheorghe.
Caseta:
"Deschide-ti inima pentru Gabriela!"
Impresionata de povestea Gabrielei Gheorghe, echipa ziarului
"Obiectiv" a decis ca, incepind de astazi si pina pe data de 2 noiembrie, sa deruleze o campanie de stringere de fonduri, "Deschide-ti inima pentru Gabriela!".
Din putinul pe care il avem fiecare dintre noi, haideti sa incercam sa-i facem viata mai usoara. Puteti contribui donind o suma cit de mica in contul special deschis pentru ea la BRD Sucursala Braila: RO39BRDE090SV16816830900 (pentru lei) sau RO77BRDE090SV16817040900 (pentru EURO), beneficiar fiind Gheorghe Ioana, CNP: 2350928090013.
Pentru cei carora drumul pina la banca li se pare foarte complicat, zilnic, la sediul ziarului nostru, un redactor va fi la dispozitia dumneavoastra. Puteti dona orice suma, numele si suma donata fiind publicate in editia din ziua urmatoare.
Important de mentionat este faptul ca initiativei noastre i s-a alaturat si Consiliul Judetean Braila, prin presedintele Gheorghe Bunea Stancu. De comun acord, am stabilit ca apogeul campaniei sa fie seara de 4 noiembrie. Astfel, in deschiderea Galei Laureatilor Festivalului de Muzica Folck "Omul cu chitara", presedintele CJ Braila va initia o colecta. Tot atunci fondurile strinse de noi pentru ajutorarea Gabrielei vor fi donate familiei.
