Oricine crede că drumul României este în afara Uniunii Europene este ori prost informat, ori inconştient, ori rău-voitor. Cine crede că viitorul României este în afara actualei Europe democratice ori nu ştie ce vorbeşte, ori este cu totul împotriva României. Iar cine acţionează pentru îndepărtarea de valorile actuale ale Europei, cu atât mai mult cu cât este unul dintre factorii decizionali ai statului român, poate fi catalogat, pur şi simplu, ca trădător.
Că tot s-au aniversat zilele trecute 60 de ani de la Tratatul de la Roma, cel care a pus bazele actualei Uniuni Europene, trebuie să fie clar, pentru orice român, că dezvoltarea normală a acestei ţări – din punct de vedere economic, social şi instituţional - se poate face doar în cadrul acestei uniuni, nicidecum în afara ei.
Cum bine a punctat europarlamentarul spaniol Esteban González Pons, în probabil cel mai bun discurs despre UE din utimii ani (pe care vă invit să-l căutaţi şi să-l ascultaţi pe internet), Europa nu este o piaţă, este voinţa de a trăi împreună şi locul în care ne împărtăşim visurile comune. „Europa este pacea care a venit după dezastrul războiului, este împăcarea dintre francezi şi germani, este revenirea la libertate pentru Grecia, Spania şi Portugalia, este căderea Zidului Berlinului, este sfârşitul comunismului. Europa este locul dezvoltării, este democraţia”.
Desigur, UE este ameninţată din multe direcţii, inclusiv cu dezintegrarea din interior. Evident, visul european se poate transforma, la un moment dat, într-un coşmar al populismului şi extremismului. Dar, atât timp cât această Uniune funcţionează, drumul nostru, ca ţară, trebuie să fie în cadrul UE. Nu suntem nici Marea Britanie, ca să ne permitem o asemenea greşeală, nu suntem nici vreo Elveţie căreia să i se accepte un statut oarecum neutru. Există doar două opţiuni: în interiorul UE sau în braţele Rusiei. Altă variantă nu va exista. Şi, atât timp cât UE va funcţiona, aşa imperfectă, birocratică, nesuferită uneori, cu două sau mai multe viteze, locul nostru trebuie să rămână aici. Ar fi ideal dacă am ţine ritmul, dacă am absorbi mai bine şi eficient fondurile alocate, dacă n-am avea ordonanţe 13, dacă n-am avea politicieni penali şi ramoliţi gen Tăriceanu, care cred că protestele anti-hoţie ne fac de râs în Europa, nu politicienii de doi lei ca ei. În mod cert, ne dorim mai mult, ne aşteptam la mai mult, sperăm la mai mult. Dar, oricum ar sta lucrurile, în afara UE este o variantă de neconceput. Nici măcar nu e vorba de a alege răul cel mai mic. De data aceasta, e vorba strict despre bine şi rău. Despre viitor şi trecut – al nostru şi al generaţiilor viitoare. Europa este locul în care ne împărtăşim şi ne realizăm visurile şi în care depinde strict de noi pe câte dintre ele le transformăm în realitate.
