Stimată doamnă Vasilica Viorica Dăncilă, “primul ministru” al României, cu tot respectul cuvenit funcţiei pe care o deţineţi (sau nu, că nu prea păreţi convinsă de asta), vreau să vă informez următoarele. Măi dragă doamnă - ca să citez clasici în viaţă - papa e ăla care duce puştoaicele la mare, papa cer copiii când se trezesc din somn. Distinsul domn care ţi-a oferit “oportunitatea” de a te plimba prin Vatican e Suveranul Pontif şi i te adresezi cu Sanctitatea Voastră. Iar când vorbeşti oficial despre el, spui: Sanctitatea Sa Papa Francisc. Punct.
Ştiu că vouă, ăştia de aţi aruncat în derizoriu “mândria de a fi român”, nu vă pasă, că nu aveţi nimic sfânt în voi, dar tu, Viorico, în calitate de “primă ministră”, când te vânturi prin lumea asta şi te făleşti că reprezinţi România, ai de respectat o etichetă, care e foarte importantă. Nu, fată, nu eticheta de la hainele pe care oricât de şic ţi s-ar părea, tot fără eleganţă le porţi, mă refeream la diplomaţie. Adică regulile acelea care trebuie respectate când ţi se oferă o “oportunitate” de a merge oficial într-o vizită. Sper că ai înţeles, chiar dacă şi la citit ai unele carenţe. Dar să trecem peste...
Deci, Viorica, Sanctitatea Sa Papa Francisc ţi-a fost gazdă la Vatican, nu Sfinţia Sa, nu Papa, nu Papa Francisc. Iar faptul că ai fost primită acolo poate fi orice, mai puţin o oportunitate de care să te bucuri ca un copil abia plecat din Videle. Că te dai tu în bărci că l-ai văzut, că ai vorbit cu el mai mult decât era prevăzut în program, că te-a întrebat cât mai faci umbră pe la Palatul Victoria, ba mai mult, că ţi-a promis că-ţi întoarce vizita, folosind cu insistenţă “Papa”, sau “Papa Francisc”, nu denotă decât o lipsă crasă de cultură şi maniere, de respect şi de bun simţ. O necunoaştere impardonabilă a etichetei. Dar şi o lipsă acută de profesionalism a celor care ar fi trebuit să te consilieze şi să se asigure că ai înţeles protocolul înainte de a-ţi da drumul pe uşă şi a te urca în avion.
Dacă nu mă crezi că am dreptate, că tot ce ai făcut tu acolo a fost doar să treci dintr-o gafă în altă gafă, întreabă-ţi colegii de ce le-a fost jenă să promoveze înregistrarea întâlnirii tale cu “papa”, nu doar video, ci şi audio. Adică, pe înţelesul tău, cu sonor.
În rest, Viorico fată, dacă aşa pioasă cum te dai nu ţi-a fost frică să minţi cu neruşinare despre tot ce s-a întâmplat acolo, la Vatican, punându-te şi punându-ne, fie din fudulie, fie din prostie, într-o situaţie mai mult decât penibilă, ce să mai spun despre buna ta credinţă, bunele tale intenţii în a guverna. Eşti complet depăşită, nepregătită şi extrem de prost consiliată. Adică, aşa cum am mai spus, nu doar că eşti incapabilă, eşti şi înconjurată de oameni după chipul şi asemănarea ta. Că atât poate PSD la momentul acesta. Iar noi îi permitem.
Ne amuzăm, comentăm, criticăm, ne îngrozim de ce şi cât vă duce capul. Şi cam atât. Ici, colo, când şi când, mai hămăie câte unii, a revoltă şi a jale. Oricum, prea rar şi prea puţini pentru a reuşi ceva. Majoritatea doarme. Un somn profund al nepăsării, al ignoranţei, ori al încrederii de-a dreptul prosteşti în nişte promisiuni deşarte. Un somn parşiv, din care nu ştiu cum şi când ne vom trezi. Sper doar să nu fie prea târziu. Că, dacă ne mai lăţim mult în pat, nici “Papa Pius de la Roma” n-o să ne mai poată salva!
