De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Pentru că trupurile ne apar drept separate, ne inducem ideea că separarea tuturor este o normă. Însă nu într-un trup aparent, care pare că se naște, îmbătrânește și moare, stă identitatea ta creată de Cer. Cerul nu a creat trupuri pe care apoi mintea să le urască, proiectând în ele vinovăția, ca strategie de a fugi de adevăr.
Trupurile sunt, toate, nevinovate, pentru că fără minte nu pot face nimic.
Însă Identitatea ta, creată de Cer, nu o vei descoperi într-un trup separat, nici în partea minții care crede că, din moment ce trupurile par separate, și mințile sunt la fel. Identitatea adevărată a fiecăruia este sădită, comună, în mintea bună a tuturor; ea este unită cu orice minte. Doar frica de Iubirea Tatălui și Adevărul Lui fac mintea eronată să se refugieze în fantezii demente, care duc la sentimentul de vinovăție, preferând apoi s-o vadă în afara sa, într-un trup.
Dumnezeu nu a pus o barieră între El și tine. Doar iluzia că trupul (nu mintea), pe care îl vezi separat, limitat, vinovat și neputincios trebuie să fie Identitatea ta, este singura barieră; însă este doar o idee eronată creată în mintea care preferă să nu vadă Iubirea comună din toate.
Și orice fantezie funcționează un timp, provocând idei de vinovăție, proiectate apoi într-un trup, până își folosește libertatea de a se descoperi pe sine.
Și atunci, când frica Iubirii dispare, descoperi că nu este un loc unde Dumnezeu nu este.
„Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, rugându-L,
Și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea.
Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face.(...)
Și a zis Iisus sutașului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, VIII, 5-9,13)
