Un lucru este cert, iar acesta trebuie înţeles de toată lumea: viitorul furnizării apei potabile este în sistem individual. Trebuie să înţeleagă asta şi administratorii asociaţiilor, şi autorităţile locale, şi CUP Dunărea şi, mai ales, toţi cei care locuiesc la bloc.
Primarul Municipiului a constatat, recent, că nicio asociaţie de proprietari nu a transmis către operatorul de apă-canal „CUP Dunărea” vreo cerere în acest sens, deşi au această posibilitate de circa două săptămâni. Este clar că şefii de asociaţii sunt destul de greu de convins în acest sens, din moment ce pierd din mână şi ultimul şi cel mai consistent serviciu public furnizat încă „la comun”. Nici locatarii nu par a fi toţi foarte încântaţi, mai ales în contextul preţurilor anunţate de societatea de apă: circa 1.000 de lei montajul şi circa 100 de euro pentru apometru (varianta „inteligentă”, care transmite automat indexul). Evident, aşa cum a subliniat şi municipalitatea, nu este nimeni obligat să efectueze lucrarea cu firma municipalităţii – trăim într-o piaţă (cât de cât) liberă. Dar preţurile cam astea sunt, iar pentru mulţi brăileni înseamnă un efort financiar consistent.
Şi totuşi, contorizarea şi facturarea individuală trebuie făcută. Nu mai e loc de întors, de discuţii, de negocieri. „La comun” înseamnă prost, înseamnă restanţieri, înseamnă deturnare de fonduri, înseamnă probleme. Nu cred că-şi mai imaginează cineva acum furnizarea căldurii în sistem centralizat, de exemplu. Era clar că e o pacoste şi o gaură neagră în bugetul local, dar multă lume, inclusiv conducerea de atunci a municipalităţii, s-a încăpăţânat să refuze inevitabilul. N-a fost uşor, n-a fost nici ieftin pentru multe dintre familiile brăilene, dar într-un final toată lumea se încălzeşte individual, cu gaz – fiecare după cât vrea sau după cât îşi permite.
La fel va fi şi cu apa potabilă. Nu poţi pedepsi un bloc întreg pentru câţiva restanţieri, cum nu poţi lăsa fără un serviciu public un bun platnic, cu facturile la zi. Aşa se întâmplă acum cu toate serviciile publice, de la cablu şi internet la electricitate, şi de la gaze la telefonie – mai puţin cu cel de apă-canal.
Evident, contorizarea şi facturarea individuală presupun lucrări consistente în fiecare bloc – instalaţia de alimentare şi contoarele trebuie scoase în afara apartamentelor, pentru a se putea acţiona individual doar împotriva rău-platnicilor, altfel investiţia nu-şi mai are rostul. Cu siguranţă, vor fi cazuri de locatari cu o situaţie materială foarte modestă, dar, în funcţie de veniturile nete pe membru de familie, se va putea găsi o soluţie pentru toată lumea, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul încălzirii locuinţelor.
Şi, cu siguranţă, din implementarea acestui sistem, toată lumea va avea de câştigat: şi municipalitatea, şi CUP Dunărea, şi asociaţiile, şi, mai ales, locatarii. Chiar dacă este un sistem aplicat cu o întârziere de cel puţin 20 de ani.
