Incertitudinea este cuvântul de ordine în această perioadă. Totul este dat peste cap, toată lumea se zbate - cred că este cel mai corect cuvânt – se zbate să supravieţuiască.
Încercăm să rezistăm din aproape în aproape, construind planuri pe termen scurt. Ne spunem deseori: să treacă şi ziua de astăzi, să treacă şi luna aceasta, să treacă vara, totul pentru a ne asigura un minim de confort emoţional. Ne creăm certitudini imediate: încă mai avem un loc de muncă, deocamdată ne-am luat salariul, bine că încă suntem sănătoşi, iar ai noştri, asemenea, măcar firma rezistă. Sunt lucruri mici, dar a căror importanţă am învăţat-o din martie încoace, mai repede şi mai profund ca niciodată. Pandemia ne-a transformat, fie că recunoaştem, fie că nu, orizonturile noastre sunt acum altele. Valori precum familia, prietenia, colegialitatea au căpătat o altă consistenţă.
Doar supravieţuim şi, ca să citez clasici în viaţă, asta ne ocupă tot timpul.
Prea preocupaţi de ale noastre însă, lăsăm să treacă pe lângă noi multe. Chiar lucruri importante, care, cu ceva vreme în urmă, ne stârneau interesul, orgoliile, comentariile.
De exemplu, campania electorală. Discutam ieri într-un grup virtual de prieteni şi, din vreo zece persoane, doar eu şi încă cineva ştiam că a început efectiv campania şi că mai sunt doar vreo douăzeci şi ceva de zile până la data alegerilor. În acelaşi grup, la alegerile trecute, am asistat la nişte dezbateri fenomenale legate de partide, candidaţi, doctrine. I-am întrebat direct: credeţi că sunt toţi la fel, că nu aveţi cu cine vota, că nimeni nu vă merită votul, că nu mai sunt importate alegerile acestea? Nici măcar unul n-a spus da. Toţi au simpatii politice sau pentru anumiţi candidaţi şi au dat asigurări că vor merge la vot. Dar...
Pur şi simplu trăim nişte vremuri atât de incerte, lupta pentru liniştea şi siguranţa zilei de mâine e aşa acaparatoare, încât data alegerilor pare extrem departe. Suntem atât de copleşiţi de prezent, încât viitorul pare la ani distanţă. Dar nu-i aşa!
Pentru ţara asta, un nou viitor începe pe 27 septembrie. Pandemia va trece, aleşii vor rămâne mult după ea. Şi tare mi-e că, vindecaţi de năuceala virusului, o să începem iar să share-uim citate precum: “Somnul r(n)aţiunii naşte monştri!”.
