• un bărbat în vârstă de 54 de ani, care trăieşte într-o cocioabă improvizată din pădurea Lacu Sărat, i-a refuzat categoric pe jandarmii care au încercat, ieri, să îl ducă la un adăpost social din municipiu • deşi “locuinţa” sa nu este încălzită în niciun fel, brăileanul a refuzat categoric să plece din calea viscolului anunţat de meteorologi • “Stau bine aici, am plăpumi, am saltele. Dacă plec, cine are grijă de pisici şi de câini?”
Gerul pătrunzător de ieri, care a închis şcolile şi i-a determinat pe mulţi brăileni să nu iasă din casă decât dacă era absolut necesar, nu i-a provocat niciun stres unui bărbat care, de câţiva ani, locuieşte într-o colibă neîncălzită, în pădurea Lacu Sărat, la câteva sute de metri distanţă de benzinăria de la intrarea în staţiune. Ieri, în contextul în care se anunţase deja un nou cod portocaliu de viscol şi frig, jandarmii brăileni au încercat să strângă cât mai mulţi oameni ai străzii în adăposturile puse la dispoziţie de Primăria Brăila. Cei mai mulţi au înţeles de bunăvoie şi s-au lăsat conduşi către adăpost, însă Gabriel Pravedin, chiscănean de origine, n-a vrut în ruptul capului să îşi abandoneze cocioaba dintre copaci. “M-am obişnuit aici, în martie fac 11 ani de când stau în pădure. Au fost şi ierni mai grele şi n-am păţit nimic, aşa că dacă mă luaţi şi mă duceţi acolo, fug. Stau foarte bine, nu am probleme cu frigul. Am plăpumi, am saltele, găsite pe la tomberoane, că românii aruncă tot felul de lucruri. Nu plec, că n-am cu cine să las pisicile şi câinii care îmi ţin de urât”, le-a transmis bărbatul jandarmilor. El ţine pe lângă “casă” vreo două pisici şi patru căţei pe care îi hrăneşte cum poate. Uneori, dacă nu este atent, animalele se înfruptă chiar din proviziile pe care încearcă să le păstreze pentru el. “Mâncarea o ţin în copaci, la înălţime, să nu mi-o ia câinii. Ieri, dacă nu am fost atent, mi-au mâncat o bucată de brânză”, ne-a povestit nevoiaşul.
De altfel, şi anul trecut a fost o scenă similară, jandarmii lovindu-se de refuzul categoric al omului din pădure. Pentru că bănuiau că şi de data asta o să se întâmple la fel, jandarmii i-au adus nevoiaşului o sticlă cu ceai cald şi câte ceva de-ale gurii. Bărbatul le-a mulţumit frumos şi i-a asigurat că are provizii suficiente. Are carne, brânză, pâine, alimente pe care fie le-a primit de la unii binevoitori care îi cunosc situaţia şi îi mai aduc din când în când de pomană, fie le-a găsit pe la tomberoane, în perioada sărbătorilor.
Gabriel Pradevin are o poveste de viaţă destul de încâlcită. El ne-a spus, ieri, pe scurt, că este din Chiscani şi a locuit o perioadă în judeţul Vrancea. În pădure a ajuns în urmă cu 11 ani, când i-a murit soţia şi s-a întors acasă, la Chiscani. Cum n-a mai avut posibilitatea să stea în casa părintească, şi-a înjghebat un adăpost printre copaci şi a rămas acolo până în prezent. “Casa” sa din pădure este de fapt o colibă improvizată - câteva pături puse peste nişte pari de lemn. Nu are nicio sobă ci doar un pat încropit din scânduri şi o masă. Cele câteva lucruri din interior sunt aşezate într-o oarecare ordine, semn că Gabriel ţine la micul lui avut. El ne-a povestit că, în urmă cu trei ani, s-a lăsat convins să meargă pe timpul unui viscol la adăpostul social din Brăila. Când s-a întors, peste trei zile, şi-a găsit coliba devastată şi multe din lucruri furate. De atunci şi-a jurat că nu mai pleacă nicăieri.
În cocioaba sa pot fi văzute câteva cărţi. Bărbatul ne-a spus că, ziua, când e vreme bună, îşi petrece timpul citind. Marele lui regret este că nu are şi un aparat de radio care să-i ţină de urât şi să îl pună la curent cu ultimele ştiri.
Ieri, după ce bărbatul a refuzat să plece, jandarmii au chemat în pădure un echipaj medical de la Ambulanţă, pentru a i se face un consult sumar. Din câte se pare, nu au fost depistate probleme grave de sănătate.
