Președintele Klaus Iohannis a semnat, ieri, decretul de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție. Este clar pentru toată lumea: nu a fost decizia sa, nu a fost dorința sa, nu avea de fapt ce face. Președintele a pus în aplicare o decizie mișelească a Curții Constituționale a României, decizie care l-a obligat, negru pe alb, pe Klaus Iohannis să ia această măsură. Președintele doar a semnat un act consfințit, de fapt, de CCR și împotriva căruia nu mai mai exista nicio altă cale de atac. Oricât de mult și-au dorit unii și alții ca președintele să nu facă asta, acesta era rezultatul final, logic și legal al deciziei CCR: revocarea șefei DNA. Klaus Iohannis nu avea de ales: CCR l-a transformat într-un simplu iscălitor al deciziei lui Tudorel Toader, sinistrul ministru al Justiției PSD-ALDE. Dezamăgiții doar se amăgeau singuri că lucrurile ar putea sta altfel.
Însă modul în care a făcut asta președintele Klaus Iohannis a fost cu adevărat dezamăgitor: un decret semnat și trimis la Monitorul Oficial și un anunț ulterior, făcut public prin intermediul purtătorului de cuvânt al Președinției, Mădălina Dobrovolschi. Nu a ieșit președintele personal să facă anunțul, așa cum ar fi fost de așteptat. Nu a ieșit să explice, clar și direct, contextul. Nu a îndrăznit să se uite în ochii telespectatorilor în timp ce făcea anunțul revocării, explicând inevitabilitatea decretului. Ar fi putut chiar să iasă împreună cu Laura Codruța Kovesi și să facă anunțul, subliniind că lupta cu corupția și penalii nu s-a încheiat, că este doar o bătălie pierdută, dar că războiul va continua, până la victoria finală. Ar fi putut trata bărbătește întreaga scenă.
Klaus Iohannis a preferat, însă, să se ascundă. A preferat să trimită purtătorul de cuvânt la înaintare, în locul său. Președintele a ales varianta cea mai proastă pentru toată lumea: pentru el, pentru cei care cred în continuare în lupta anti-corupție, pentru cei care mai cred într-un stat de drept, ba chiar și pentru însăși șefa DNA.
Prin gestul său de a sta în spate, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă că se teme de suspendarea pe care PSD-ALDE tocmai i-o fluturau pe la nas. A lăsat să se înțeleagă că a fost învins de penalii din politică. A lăsat să se înțeleagă că este slab și că-i este frică. A făcut pasul înapoi, iar gruparea penală a savurat ieri momentul, clamându-și victoria.
Da, în fața politicului, Laura Codruța Kovesi a părut ieri singură. Și totuși, susținută de colegii săi din DNA, demnă, fermă și fără ezitare, Laura Codruța Kovesi a știut să plece „bărbătește” din funcție. Laura Codruța Kovesi a demonstrat - încă o dată - că este un adevărat lider. Deși a părut singură și abandonată inclusiv de președinte, Laura Codruța Kovesi a părăsit ieri scena cu demnitate, ca un învingător. Demnitatea aceea pe care ți-o dau profesionalismul, curajul și reperele morale înalte. În mod clar, odată cu Laura Codruța Kovesi se încheie o eră. Dar poate că va începe una nouă. Poate că, de fapt, destinul său este cu totul altul. Poate că președintele doar i-a deschis o nouă ușă.
