Iresponsabilitatea cu care unii lideri ai PSD tratează situaţia privind evoluţia noilor cazuri de infectare cu Covid-19 este pur şi simplu criminală, în contextul în care realitatea este una tot mai alarmantă. Să afirmi că cifrele prezentate de autorităţile sanitare privind cazurile noi înregistrate zilnic sunt umflate, bazându-te pe rezultatele unor testări derulate de Primăria Capitalei, este ori rea voinţă, ori pură prostie. Gabriela Firea a anunţat zilele trecute că, din 4.400 de teste efectuate în cadrul campaniei derulate de primărie, doar 4 bucureşteni au ieşit pozitivi. Doar că testarea făcută de Primăria Bucureşti a fost exclusiv una pe bază de voluntariat, ceea ce o face total neconcludentă – în primul rând pentru că s-au prezentat oameni care se ştiau sănătoşi, în contextul în care s-a anunţat că oricine va fi depistat pozitiv va fi automat şi internat. De la această aşa-zisă statistică, Olguţa Vasilescu, dar şi pagina oficială de Facebook a PSD, care nu e de capul ei, ci este supervizată de conducerea partidului, s-au grăbit să anunţe că, de fapt, rata de contaminare este de doar 1 bolnav la 1.000 de testaţi în Bucureşti, iar cifrele prezentate de Guvern ar fi astfel false, aruncând o nouă umbră de îndoială asupra datelor oficiale. Dar nu asta ar fi problema, ci că aceste aşa-numite informaţii duc la creşterea neîncrederii unei părţi a populaţiei în privinţa cifrelor reale ale pandemiei, în privinţa gravităţii acestei afecţiuni şi în privinţa respectării măsurilor minime - legale! - de protecţie. De fapt, PSD nu face decât să bagatelizeze boala şi pericolul reprezentat de aceasta, doar pentru a atrage de partea sa un anumit tip de electorat: ăla căruia cel mai mult îi place să nu respecte regulile.
Deştepţilor din PSD li se mai adaugă unii: cei de la Curtea Constituţională a României – cu excepţia unui singur membru, judecător Elena-Simina Tănăsescu -, care, prin decizia de a considera neconstituţionale internarea, carantinarea sau izolarea unor persoane periculoase pentru cei din jur au pus bomboana pe coliva acţiunilor de ţinere în frâu a pandemiei. Ba că ordinul de carantinare nu poate fi dat de ministrul Sănătăţii, ba că un bolnav nu poate fi internat decât de o instanţă, ba că trebuie Parlamentul, ba că Dumnezeu Însuşi ar trebui să-şi dea cu părerea într-o situaţie de urgenţă, CCR a făcut praf orice acţiune de combatere a răspândirii unor asemenea boli extrem de contagioase şi periculoase. Şi asta fără să ţină cont că, de fapt, într-o situaţie de genul acesta, care este una aparte, specială, apărută subit, cu o mulţime de necunoscute, guvernul – oricare ar fi el – ar trebui să poată acţiona imediat, prin cele mai eficiente măsuri pentru a-i proteja, în primul rând, pe cei sănătoşi. Pentru că asta uită CCR: măsurile astea restrictive se iau în favoarea şi pentru a-i proteja pe cei sănătoşi de acţiunile iresponsabile ale unora. Normal, la mintea CCR, este constituţional să omori un cetăţean sănătos. Cum la fel de constituţionale i s-au părut CCR şi mai toate legile în favoarea infractorilor, date de guvernarea PSD, cum la fel de constituţională i s-a părut şi eliberearea violatorilor, criminalilor, pedofililor pe motiv de recurs compensatoriu. Moartea victimelor celor eliberaţi cu mult înainte de executarea pedepsei se încadrează, desigur, la acceaşi constituţionalitate.
Pe de altă parte, nici guvernul nu dă pe-afară de responsabilitate: deşi se ştia de ceva vreme care este decizia CCR, pare luat prin surprindere de noua situaţie, ca şi la ieşirea din starea de urgenţă şi trecerea în cea de alertă, când au existat 3 zile neacoperite. În loc să fi pregătit deja un proiect de lege, pe care să-l fi înaintat deja Parlamentului şi care eventual să-l şi voteze - sau să-l respingă, dar măcar nu mai era responsabilitatea Guvernului -, Cabinetul Orban nu a întreprins absolut nimic concret în acest sens. Toate aceste acţiuni sau inacţiuni, începând cu cele ale PSD şi terminând cu CCR şi PNL, nu ar trebui tratate ca zadarnicire a combaterii bolilor? Pentru că fix asta este.
Dar nu se va întâmpla asta. Prin urmare, de acum încolo, fiecare este pe cont propriu. Iresponsabilii au învins. Din nou.
