Veşnica problemă lătrătoare

Ba să fie eutanasiaţi, ba sterilizaţi, ba capturaţi de pe străzi şi adunaţi în adăposturi... Nimic nu se întâmplă însă cu adevărat în realitate. Singurul lucru cert este că ei se înmulţesc peste măsură, lună de lună, an de an. Brăila - şi nu numai, multe alte oraşe fiind în aceeaşi situaţie - se umple încet de câini sălbatici şi de rahatul acestora, care se adaugă celui lăsat de câinii altor "sălbatici" care-şi scot patrupedele la plimbare în faţa blocurilor. Autorităţile nu sunt capabile să întreprindă nimic concret - oricare ar fi măsura aplicată - pentru a aduce oraşul într-o stare de normalitate. Nu am avut deloc norocul de avea un primar care să rămână în memoria colectivă drept omul care a scăpat oraşul de câini. Dacă edilii care s-au perindat până acum în fruntea municipiului n-au putut rămâne în istorie drept oamenii care au făcut din Brăila un oraş european, cred că ne-am fi mulţumit şi cu omul care a rezolvat problema câinilor vagabonzi. N-a fost să fie şi nici actualul primar nu dă semne că ar fi hotărât în această privinţă.
Avem în continuare autorităţi - chiar la nivel naţional - care pun siguranţa câinilor vagabonzi mai presus de siguranţa omului. Dacă oraşele ar fi fost invadate de zeci de mii de lupi, şacali sau alte asemenea animale sălbatice, nimeni nu şi-ar fi pus problema cum procedăm, ci pur şi simplu s-ar fi acţionat. Câinii vagabonzi sunt din aceeaşi categorie: muşcă şi atacă oamenii în haită, inspiră teamă şi sunt extrem de periculoşi. Nu e vorba despre pisicuţe inofensive! Nu mă declar partizanul eutanasierii în masă a câinilor, dar sunt pur şi simplu un fanatic al normalităţii. Or, cât de normal este să trăim printre mii şi mii de câini vagabonzi şi printre mii şi mii de rahaţi pe străzi şi trotuare? Cât de firesc este ca zeci de oameni să fie muşcaţi în fiecare zi de câini sălbatici? Şi cât de normal este să avem această discuţie continuu, de ani şi ani de zile, fără să se rezolve absolut nimic? Se latră prea mult pe această temă, începând chiar cu Primăria şi terminând cu "iubitorii" sau "neiubitorii" de animale, dar nu se întreprinde absolut nimic concret pentru a se intra în normalitate. Nici nu mă interesează ce modalitate se adoptă pentru rezolvarea problemei. Important este să fie una eficientă, care să pună capăt situaţiei. A trecut prea multă vreme în care s-au tot dezbătut lucrurile. Este revoltător să vezi un oraş întreg (ori chiar o ţară întreagă) invadat de câini vagabonzi, care se tot înmulţesc - sterilizaţi sau nu - iar această situaţie să constituie în continuare o problemă despre care doar se discută. De 20 de ani, singura certitudine în această privinţă a rămas lătratul.