Anul trecut, la începutul pandemiei, sociologii afirmau că nimic nu va mai fi la fel ca înainte, chiar și atunci când aceasta va fi de domeniul trecutului. În acel moment era o idee greu de înțeles și mai ales greu de acceptat. Poate fiecare, în sinea noastră, ne-am întrebat de ce să nu mai fie la fel, de ce să nu putem reveni, după o perioadă, la cum am fost înainte. Această întrebare este cât se poate de pertinentă pentru că ne-am născut și trăit în vremuri aparent normale, fără să cunoaștem ce înseamnă molime, războaie ori alte aspecte radicale ale vieții.
Dar iată că nu am fost feriți în bula în care trăiam, vedeam la știri informații despre tot ce se întâmplă pe glob dar aproape de fiecare dată ne-am gândit “La noi nu se va întâmpla!”. Când spun noi, nu mă refer strict la mine, cel ce am scris, sau la tine, cel care citești. “Noi” înseamnă toți cei care trăim într-o societate organizată, într-un colectiv în care ordinea este menținută, surpriză!, prin reguli.
Și aici se pune întrebarea cât de educați suntem încât nu am reușit nici după un an să înțelegem și să acceptăm pe deplin că bula noastră nu mai există și că într-adevăr nu mai este la fel ca înainte. Să vedem în prezent cum aproape totul s-a împărțit în două: persoane care au înțeles pericolul virusului și coronasceptici, persoane care se bazează pe argumente și conspiraționiști, înfricoșați de așa-zisa microcipare sau care văd apocalipsa în semnalul 5G al telefonului dar folosesc 4G fără probleme, persoane care au înțeles și acceptat toate măsurile de siguranță luate în diverse momente – fie ele eficiente sau mai puțin eficiente – și adepții libertății de orice fel, indiferent de context și consecințe.
În tot acest timp am așteptat o minune care să stopeze coșmarul pandemiei, și când spun asta mă refer la recâștigarea acelei libertăți a cărei lipsă o simțim din ce în ce mai greu. Minunea nu a venit pentru că nimic nu poate șterge cu buretele, peste noapte, tot ce a schimbat pandemia, dar a venit, ca o speranță spre mai bine, vaccinul.
Cum era de așteptat, vaccinul anticovid, indiferent de cine l-a produs, a stârnit un val de controverse în rândul populației deja sceptică chiar în ceea ce privește adevărul despre existența virusului. Și, încă o dată, societatea s-a împărțit. În provaccinare și antivaccinare. Cu un start greu, campania de vaccinare a pornit cu scopul declarat de “scăpa” de acest virus. Din păcate, autoritățile nu au mers în paralel și cu o campanie temeinică de informare a populației, astfel încât fiecare individ să înțeleagă, în primul rând, ce este un vaccin, cum acționează el, care sunt beneficiile și, de ce nu, ce riscuri implică pentru anumite categorii de persoane. Cel mai important ar fi fost ca oamenii să fi avut acces la informații corecte și să înțeleagă toate aceste aspecte, dar tocmai aici autoritățile au eșuat. Pentru că nu poți convinge un om să facă ceva ce-i trezește suspiciuni, chiar și sub formă de voluntariat. Dacă la începutul campaniei de vaccinare se punea problema că nu existau suficiente doze, ei bine, acum sunt destule, dar populația, mare parte în continuare neinformată, ezită să să vaccineze.
Autoritățile au greșit atunci, greșesc și acum prin măsurile propuse ca făcând parte din “relaxarea” plănuită peste puțin timp, măsuri care nu fac altceva decât să adâncescă și mai mult falia căscată în rândul societății civile: vaccinați și nevaccinați. Să sugerezi că avantajale vaccinării sunt căștigarea libertății de mișcare și a dreptului de a fi în fața celui nevaccinat sună a șantaj, ca ultimă soluție de a convinge oamenii să se vaccineze. Dar oare nu era mai important ca ei să înțeleagă, printr-o informare corectă, că principalul avantaj este propria lor protecție împotriva virusului?
Măsuri de relaxare vor fi. Sunt curios cum va arăta “viața normală” cu vaccinați și nevaccinați deopotrivă. Aș vrea să văd cum două familii se vor bucura de același spectacol sau același concediu, una fiind imunizată, cealaltă nu. Și sper să exagerez când spun că nu vreau să văd oameni cu semne disctincte pe mânecile hainelor, la plimbare prin parcuri.
Nu este asta soluția.
