Americanii le spun "cowboy" si i-au facut eroi de film. La noi, sint numiti "vacari" si nu au parte de prea multa consideratie, atit timp cit, daca vrei sa jignesti pe cineva, ii zici "Bai, vacarule!". De ce asa? Probabil fiindca exista credinta ca nu iti trebuie prea mult intelect ca sa pazesti toata ziua citeva vaci.
Iata, insa, ca Radel, zis Relu, din comuna Tudor Vladimirescu, nu este de aceeasi parere. "Trebuie sa ai capul deschis, sa stii unde le duci si cind sa le duci. Daca le scapi in lucerna, se umfla si ai incurcat-o, ca nu le mai scapa nimeni, ajung direct la abator. Si rapita, cind e uda, de la roua sau ploaie, e periculoasa. Maninca din ea citeva minute si se umfla ca un butoi". Bineinteles, Radel s-a referit la vaci si ne-a asigurat ca stie exact despre ce vorbeste. Este vacar, recunoscut ca atare de toti consatenii, de vreo sapte ani, deci are experienta. Atit de multa, incit crede ca e de la sine inteles sa fie sef peste cireada. "Acum tin vacile celor din Scortaru Vechi. Iesim cu ele doi insi, eu si cite unul dintre proprietari, care fac cu rindul. Ei ma asculta pe mine, ca stiu unde-i iarba mai buna si cum sa le tin in friu", ne-a informat vacarul.
Relu este un personaj pitoresc, in felul lui. L-am gasit, intr-o dimineata insorita de octombrie, pe o miriste plina de scaieti, dintre Scortaru Vechi si Comaneasca. Purta cizme de cauciuc si o salopeta albastra cu inscriptia "Dacia" de care facuse rost, Dumnezeu stie cum, de pe la vreun muncitor din uzina de la Pitesti. Sub salopeta, un pulover pe git, iar deasupra un sacou de stofa. Din buzunarele sacoului se itea cite un PET, unul la litru si unul la jumatate. "E vin, sa-mi tina de cald", ne-a lamurit Radel, ca sa nu existe nici un dubiu. L-am intrebat daca nu-i e urit toata ziua pe cimp, dupa coada vacilor, iar el, zimbind a smecher, a scos de sub salopeta un radio cu baterii, vai mama lui, cu plastice sarite si tinut laolalta cu o sfoara de rafie petrecuta de jur imprejur. "Cu el imi petrec ziua, mai aud o stire, o muzica, la Antena Satelor, mai aflu si eu ce se intimpla". Iar ce se intimpla, nu prea-i este pe plac! "E rau in lume, cu criza asta de bani. Noi ce sa mai zicem, ca sintem vai de capul nostru! Pai, ce preturi sint astea la lapte, 8.000 lei pe litru!? Cum asa, la cita munca e cu animalele?! Bataie de joc, ca il iau de la noi cu 8.000 si il vind cu 30.000 la magazin", si-a spus parerea vacarul, apoi ne-a marturisit ca pentru munca lui incaseaza 100.000 lei vechi pe luna, de vaca, si 50.000, de vitel, iar dupa ce a socotit nitel in gind a precizat ca are in grija 36 de vaci si 13 vitei. Deci, tandi pe mandi, ii ies cam patru milioane si ceva de lei vechi. "E greu, da', daca nu ai incotro, te descurci si cu banii astia. Amaraciunea te invata! Daca aveam mai multa scoala, poate o duceam mai bine, dar ce sa faci cu doar sapte clase? Am 34 de ani, cine ma angajeaza in alta parte?", s-a plins Radel fara a se lasa, insa, doborit de melancolie. Ca sa ne arate ca, oricit ai fi de necajit, viata e frumoasa, a scos din buzunarul interior al sacoului un fluier de lemn. "Aha, stii sa cinti la fluier!", s-a bucurat reporterul, de parca ar fi dat peste un personaj de balada. "Ei, stiu! Nu stiu, dar imi place sa-l tin la mine. L-am gasit pe cimp, da' e stricat, nu mai scoate nici un sunet", a explicat Radel, iar cind l-am fotografiat s-a facut ca doineste la fluier, ca un menestrel stingaci, cu pofta de joaca. Are, totusi, un mare regret: ciinele care-i tinea tovarasie si-i dadea siguranta in fata oamenilor cu ginduri rele, a fost impuscat de vinatori, acum vreo patru ani. "Era ciobanesc, de-ala adevarat, cu blana lunga, de-i pica peste ochi. Cred ca nici nu vedea, de atita blana, dar era tare vrednic. Mi l-a impuscat cineva, pe cimp, nu stiu cine, ca daca-l prindeam ii rupeam oasele. Acum am vreo citiva catelandri, dar nu sint vrednici cum era ala. Oricum, nu mi-e frica. Daca am bita in mina, nu face nimeni figuri la mine, ca l-a mincat balena...".
Fiindca nu are grija de vacile satului sau natal, Radel munceste in deplasare, cum s-ar zice. Ca sa nu faca naveta pina acasa, el si-a improvizat o coliba in cimp si doarme acolo. Confort nu-i, ca vara il pisca tintarii de-l innebunesc, iar toamna il chinuie frigul, dar macar are un casetofon legat la baterie de tractor si mai asculta o muzica, seara, sa-i treaca de urit.
S-au lasat de meserie si au ajuns la vaci
Logic, cu cit vacile sint mai multe, cu atit e nevoie de mai multi vacari sa le pazeasca. Ion, Costica si Marin s-au intovarasit, asta primavara si au luat in grija 180 de vite, din satul lor, Movila Miresii. Ne-au zis ca nu le iese prea mult, cam 5 milioane, plus cite 6 kg de legume si 6 kg de malai, pe luna, de fiecare. "Altceva ce sa facem, ca la virsta noastra nu ne mai angajeaza nimeni!", ne-au spus ei, ca pe o lectie dinainte invatata. Ion are 56 de ani si, in tinerete, a fost excavatorist. "Eu am sapat toate canalele astea de irigatii din jurul nostru", s-a laudat el. Costica are tot 56 de ani si a mai avut de-a face cu vacile, inainte de '89, cind a muncit la grajdul CAP-ului. Marin, 53 ani, a fost mecanic auto si tractorist. Toti trei s-au apucat de vacarie abia de anul acesta. "E greu! Vara te bate soarele in cap si bei apa fiarta, cind se raceste vremea te sufla vintul din toate partile", ne-a zis Marin care, dupa fiecare propozitie, repeta, aproape ca un tic verbal: "Decit sa dai in cap, la drumul mare, mai bine la vaci!".
Si Constantin Cocos, 51 ani, din Valea Cinepii, s-a lasat de meserie si a ajuns la coada vacii. De fapt, nu s-a lasat, ci a fost fortat sa o faca, in '92, la primele disponibilizari din Santierul Naval. "Lucram ca lacatus constructii nave. Dupa ce m-au dat la somaj, a fost greu sa-mi gasesc ceva de munca si asa am ajuns vacar. Am experienta, de 15 ani, de cind fac treaba asta, stiu sa mulg, stiu sa gasesc iarba buna". Acum lucreaza la un patron, de la fostul IAS Latinu. Are in grija 20 de vaci si primeste bani, vreo 4 milioane pe luna, plus de mincare, in fiecare zi, si ceva lapte si brinza, cind se duce acasa, la familie, la sfirsit de saptamina.
"Muncim ca nebunii si dam laptele pe nimic!"
Titi Neculae, 55 ani, este vacar la propriile vaci. De fapt, pazeste vreo 28 de cornute pe care le detine impreuna cu inca trei rude, frati si veri. Ne-a spus ca se ocupa de zece ani de treaba asta si ca prefera sa o faca el, decit sa lase vitele pe miinile unor straini. "Pai, ce, pe aia ii doare inima de ele? Cauta iarba asa cum o caut eu?", s-a intrebat el cu o retorica aruncata nitel in derizoriu de fata prea rosie, care lasa sa se vada ca gustase niscaiva bautura pe stomacul gol . Are 55 de ani si ne-a marturisit ca-i e cam greu sa stea toata vara pe cimp, la coliba si sa iasa cu vacile in fiecare zi, cu noaptea-n cap. Rudele, adica partenerii din afacere, il ajuta, cind pot, fie iesind cu el pe cimp, cu rindul, fie tocmindu-i cite un zilier.
Ca proprietar de vaci, Titi Nicolae are o mare nemultumire: pretul laptelui. "Muncesti ca nebunul si dai laptele pe nimic. Macar acum, ca e mai gras si mai bun, sa-l fi dat si noi cu vreo 10.000 lei pe litru. Asa, cu 7-8.000 lei, ce sa faci, cind balotul de paie costa 200.000? E bataie de joc! Bine ca ne da statul subventia asta, de 4 milioane pe vaca, fiindca altfel era vai de capul nostru...", ne-a zis nea Titi, cu obida, sprijinit in bita lui lustruita, de vacar de Baragan.
Iata, insa, ca Radel, zis Relu, din comuna Tudor Vladimirescu, nu este de aceeasi parere. "Trebuie sa ai capul deschis, sa stii unde le duci si cind sa le duci. Daca le scapi in lucerna, se umfla si ai incurcat-o, ca nu le mai scapa nimeni, ajung direct la abator. Si rapita, cind e uda, de la roua sau ploaie, e periculoasa. Maninca din ea citeva minute si se umfla ca un butoi". Bineinteles, Radel s-a referit la vaci si ne-a asigurat ca stie exact despre ce vorbeste. Este vacar, recunoscut ca atare de toti consatenii, de vreo sapte ani, deci are experienta. Atit de multa, incit crede ca e de la sine inteles sa fie sef peste cireada. "Acum tin vacile celor din Scortaru Vechi. Iesim cu ele doi insi, eu si cite unul dintre proprietari, care fac cu rindul. Ei ma asculta pe mine, ca stiu unde-i iarba mai buna si cum sa le tin in friu", ne-a informat vacarul.
Relu este un personaj pitoresc, in felul lui. L-am gasit, intr-o dimineata insorita de octombrie, pe o miriste plina de scaieti, dintre Scortaru Vechi si Comaneasca. Purta cizme de cauciuc si o salopeta albastra cu inscriptia "Dacia" de care facuse rost, Dumnezeu stie cum, de pe la vreun muncitor din uzina de la Pitesti. Sub salopeta, un pulover pe git, iar deasupra un sacou de stofa. Din buzunarele sacoului se itea cite un PET, unul la litru si unul la jumatate. "E vin, sa-mi tina de cald", ne-a lamurit Radel, ca sa nu existe nici un dubiu. L-am intrebat daca nu-i e urit toata ziua pe cimp, dupa coada vacilor, iar el, zimbind a smecher, a scos de sub salopeta un radio cu baterii, vai mama lui, cu plastice sarite si tinut laolalta cu o sfoara de rafie petrecuta de jur imprejur. "Cu el imi petrec ziua, mai aud o stire, o muzica, la Antena Satelor, mai aflu si eu ce se intimpla". Iar ce se intimpla, nu prea-i este pe plac! "E rau in lume, cu criza asta de bani. Noi ce sa mai zicem, ca sintem vai de capul nostru! Pai, ce preturi sint astea la lapte, 8.000 lei pe litru!? Cum asa, la cita munca e cu animalele?! Bataie de joc, ca il iau de la noi cu 8.000 si il vind cu 30.000 la magazin", si-a spus parerea vacarul, apoi ne-a marturisit ca pentru munca lui incaseaza 100.000 lei vechi pe luna, de vaca, si 50.000, de vitel, iar dupa ce a socotit nitel in gind a precizat ca are in grija 36 de vaci si 13 vitei. Deci, tandi pe mandi, ii ies cam patru milioane si ceva de lei vechi. "E greu, da', daca nu ai incotro, te descurci si cu banii astia. Amaraciunea te invata! Daca aveam mai multa scoala, poate o duceam mai bine, dar ce sa faci cu doar sapte clase? Am 34 de ani, cine ma angajeaza in alta parte?", s-a plins Radel fara a se lasa, insa, doborit de melancolie. Ca sa ne arate ca, oricit ai fi de necajit, viata e frumoasa, a scos din buzunarul interior al sacoului un fluier de lemn. "Aha, stii sa cinti la fluier!", s-a bucurat reporterul, de parca ar fi dat peste un personaj de balada. "Ei, stiu! Nu stiu, dar imi place sa-l tin la mine. L-am gasit pe cimp, da' e stricat, nu mai scoate nici un sunet", a explicat Radel, iar cind l-am fotografiat s-a facut ca doineste la fluier, ca un menestrel stingaci, cu pofta de joaca. Are, totusi, un mare regret: ciinele care-i tinea tovarasie si-i dadea siguranta in fata oamenilor cu ginduri rele, a fost impuscat de vinatori, acum vreo patru ani. "Era ciobanesc, de-ala adevarat, cu blana lunga, de-i pica peste ochi. Cred ca nici nu vedea, de atita blana, dar era tare vrednic. Mi l-a impuscat cineva, pe cimp, nu stiu cine, ca daca-l prindeam ii rupeam oasele. Acum am vreo citiva catelandri, dar nu sint vrednici cum era ala. Oricum, nu mi-e frica. Daca am bita in mina, nu face nimeni figuri la mine, ca l-a mincat balena...".
Fiindca nu are grija de vacile satului sau natal, Radel munceste in deplasare, cum s-ar zice. Ca sa nu faca naveta pina acasa, el si-a improvizat o coliba in cimp si doarme acolo. Confort nu-i, ca vara il pisca tintarii de-l innebunesc, iar toamna il chinuie frigul, dar macar are un casetofon legat la baterie de tractor si mai asculta o muzica, seara, sa-i treaca de urit.
S-au lasat de meserie si au ajuns la vaci
Logic, cu cit vacile sint mai multe, cu atit e nevoie de mai multi vacari sa le pazeasca. Ion, Costica si Marin s-au intovarasit, asta primavara si au luat in grija 180 de vite, din satul lor, Movila Miresii. Ne-au zis ca nu le iese prea mult, cam 5 milioane, plus cite 6 kg de legume si 6 kg de malai, pe luna, de fiecare. "Altceva ce sa facem, ca la virsta noastra nu ne mai angajeaza nimeni!", ne-au spus ei, ca pe o lectie dinainte invatata. Ion are 56 de ani si, in tinerete, a fost excavatorist. "Eu am sapat toate canalele astea de irigatii din jurul nostru", s-a laudat el. Costica are tot 56 de ani si a mai avut de-a face cu vacile, inainte de '89, cind a muncit la grajdul CAP-ului. Marin, 53 ani, a fost mecanic auto si tractorist. Toti trei s-au apucat de vacarie abia de anul acesta. "E greu! Vara te bate soarele in cap si bei apa fiarta, cind se raceste vremea te sufla vintul din toate partile", ne-a zis Marin care, dupa fiecare propozitie, repeta, aproape ca un tic verbal: "Decit sa dai in cap, la drumul mare, mai bine la vaci!".
Si Constantin Cocos, 51 ani, din Valea Cinepii, s-a lasat de meserie si a ajuns la coada vacii. De fapt, nu s-a lasat, ci a fost fortat sa o faca, in '92, la primele disponibilizari din Santierul Naval. "Lucram ca lacatus constructii nave. Dupa ce m-au dat la somaj, a fost greu sa-mi gasesc ceva de munca si asa am ajuns vacar. Am experienta, de 15 ani, de cind fac treaba asta, stiu sa mulg, stiu sa gasesc iarba buna". Acum lucreaza la un patron, de la fostul IAS Latinu. Are in grija 20 de vaci si primeste bani, vreo 4 milioane pe luna, plus de mincare, in fiecare zi, si ceva lapte si brinza, cind se duce acasa, la familie, la sfirsit de saptamina.
"Muncim ca nebunii si dam laptele pe nimic!"
Titi Neculae, 55 ani, este vacar la propriile vaci. De fapt, pazeste vreo 28 de cornute pe care le detine impreuna cu inca trei rude, frati si veri. Ne-a spus ca se ocupa de zece ani de treaba asta si ca prefera sa o faca el, decit sa lase vitele pe miinile unor straini. "Pai, ce, pe aia ii doare inima de ele? Cauta iarba asa cum o caut eu?", s-a intrebat el cu o retorica aruncata nitel in derizoriu de fata prea rosie, care lasa sa se vada ca gustase niscaiva bautura pe stomacul gol . Are 55 de ani si ne-a marturisit ca-i e cam greu sa stea toata vara pe cimp, la coliba si sa iasa cu vacile in fiecare zi, cu noaptea-n cap. Rudele, adica partenerii din afacere, il ajuta, cind pot, fie iesind cu el pe cimp, cu rindul, fie tocmindu-i cite un zilier.
Ca proprietar de vaci, Titi Nicolae are o mare nemultumire: pretul laptelui. "Muncesti ca nebunul si dai laptele pe nimic. Macar acum, ca e mai gras si mai bun, sa-l fi dat si noi cu vreo 10.000 lei pe litru. Asa, cu 7-8.000 lei, ce sa faci, cind balotul de paie costa 200.000? E bataie de joc! Bine ca ne da statul subventia asta, de 4 milioane pe vaca, fiindca altfel era vai de capul nostru...", ne-a zis nea Titi, cu obida, sprijinit in bita lui lustruita, de vacar de Baragan.
