În următorii doi ani, “Vard” Brăila va trebui să livreze 8 nave de mare capacitate. Este cel mai mare contract al Şantierului din ultimii 15 ani, ani în care navaliştii brăileni s-au zbătut să reziste în apele tulburi ale privatizărilor, economiei de piaţă ori crizei globale.
Este şi cea mai bună veste pe care Brăila a primit-o în ultimii ... mulţi ani. Şi asta pentru că Şantierul naval este unitatea care a tot ţinut oraşul pe linia de plutire, prin numărul mare de angajaţi, şi una dintre puţinele societăţi care, de la revoluţie încoace, a reuşit să păstreze un nivel salarial decent.
Practic, referindu-ne la sectorul privat, Şantierul Naval Brăila, indiferent de cum s-a numit şi cine i-a fost patron, a rămas constant cel mai mare angajator privat din judeţ şi printre cei mai mari plătitori de taxe şi impozite către bugetul local. Era normal ca brăilenii să reacţioneze la o asemenea veste.
Cei mai mulţi, cu încredere şi bucurie, dar - pentru că vorbim de Brăila - s-au găsit destui şi să inflameze internetul.
“Cine să mai vină să muncească, de unde specialişti, de unde personal calificat?!!!!”, “Normal că vin să comande... unde mai găsesc ei să dea salarii de aşa kkt!!!”, “O să vedeţi voi ţeapă!!!!”. Şi câte şi mai câte, reacţii, unele, de-a dreptul mârlăneşti.
Staţi, oameni buni, nu intraţi în panică! N-o să vă deranjeze nimeni, vor avea grijă autorităţile locale să primiţi mai departe ajutoarele! N-o să vă bată nimeni în poartă! Nu vă scoate nimeni forţat la muncă! Nu trebuie să vă motivaţi aiurea lenea! Şi nu-i mai purtaţi de grijă Vard-ului! Va găsi muncitori. Din Brăila sau din altă parte, închipuiţi-vă, mai sunt şi oameni care chiar vor să muncească. Iar salariile în şantier n-au fost niciodată de “kkt”. Dar, de acasă, n-aveţi de unde să ştiţi asta!
Voi staţi liniştiţi la căldurică! Se vor întoarce navaliştii care în ultimii ani s-au chinuit pe la Tulcea, pe la Mangalia ori Constanţa (ştiu o groază). Vor veni acasă cei care în ultimii doi ani au fost puşi pe liber, pe fondul lipsei comenzilor, şi care au plecat în străinătate pentru că n-au avut încotro. Vor veni, sunt convinsă! Şantierul naval va trece cu bine peste asta.
Brăila însă, nu cred că se va mai face bine vreodată. Este preţul plătit atunci când zeci de ani încurajezi nemunca.
Acum e greu să-i mai scoţi pe leneşi din case, după ce ani la rând i-ai ţinut cu mâna întinsă la pomană. E al naibii de greu să-i mai trezeşti dimineaţa la 5 şi să-i trimiţi la schimbul I, mai ales că-n Şantier chiar se munceşte! Ştiu ce spun! Pentru că ştiu şantierul încă din anii în care la intrarea în schimb primeai litrul de lapte, iar la cişmele pe pe toată platforma curgea sifon.
Acum nu mai ştiu ce curge la cişmele. Dar, pentru şantier, sper să curgă tot mai multe comenzi. Oamenii de bun simţ din Brăila merită asta! Ceilalţi ... n-au decât să-ncingă internetul. Oricum vor strâmba din nas la nesfârşit şi la orice, că, deh!, salariile-s de kkt (în comparaţie cu ce nu spune niciunul niciodată), continuându-şi viaţa pe principiul: mai bine dorm liniştit în patul meu, că nici din ajutorul social, din banii de la mama, de la tata, din ce-am mai ciupit pe ici -pe colo, n-am murit de foame”.
