În fiecare zi, dar astăzi cu atât mai mult, trebuie să conştientizăm că drumul României în afara Uniunii Europene ar fi unul al pierzaniei. Astăzi, de Ziua Independenţei României şi de Ziua Europei - o coincidenţă interesantă - trebuie să ne reamintim că avem totuşi norocul să facem parte dintr-o comunitate care, în special, pune accentul pe dezvoltarea naţiunilor şi pe pacea dintre acestea – două elemente esenţiale ale umanităţii, cu atât mai mult în aceste vremuri.
Adevărat, Uniunea Europeană nu este perfectă şi nici nu este o construcţie pe vecie – vezi Brexit şi recentele alegeri din Olanda şi Franţa. Da, nemulţumiri există, şi pe bună dreptate. Frustrări – de asemenea. Simţim că suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua? Păi, să vedem în ce altă ţară puterea politică se preocupă atât de mult de graţierea corupţilor şi de legalizarea hoţiei? În ce altă ţară gradul de nevaccinare al copiilor este atât de mare? În ce altă ţară corupţia face atât de mult parte din viaţa de zi cu zi a cetăţenilor? În ce altă ţară aleşii locali îşi bat atât de mult joc de localităţile pe care le păstoresc şi de locuitorii lor? În ce altă ţară clasa politică se preocupă atât de mult de propriile interese şi atât de puţin de soarta celor care i-au votat?
Lăsaţi intoxicările alea cu „Europa ne vrea proşti, săraci, distruşi, ca să le consumăm produsele şi vechiturile”. Nu, fix politicienii noştri ne vor aşa. Logic, cum ne-ar putea dori UE să fim doar o piaţă de desfacere pentru Vest, dacă n-am avea cu ce să cumpărăm nimic? De ce ne-ar dori UE nedezvoltaţi, dacă ne tot acordă cadou zeci de miliarde de euro pentru autostrăzi şi alte proiecte de dezvoltare, iar noi nu suntem în stare să-i folosim? De ce n-ar vrea UE să avem un nivel de trai mai ridicat, ca să nu mai luăm cu asalt ţările vestice, în căutarea unor locuri de muncă sau a unor ajutoare sociale? Cine ne-a împiedicat să avem un nivel de trai nu precum al Germaniei, dar precum al Poloniei, Cehiei sau măcar al Ungariei? Este că ceva nu se leagă în toată această retorică anti-europeană?
Şi sincer, chiar o duci mai rău acum decât în urmă cu 10 ani, 20 de ani sau 30 de ani? Uită-te prin casă, la televizoarele pe care le ai, la termopanele de la ferestre, la centrala termică, la frigider, la ce ai în frigider, la maşina din faţa casei şi adu-ţi aminte cum erau toate acestea în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani. Şi dacă răspunsul este „da, o duc mai rău acum”, înseamnă că fie eşti amnezic, fie eşti teribil de ghinionist, fie la fel de rău ai fi dus-o în oricare altă parte din lume te-ai fi aflat. Aaa, că se putea şi mai bine şi că trebuia să fie mai bine, da, ai dreptate, dar pentru asta nu este vinovată UE. Dar la fel de bine se putea şi mai rău. Uită-te la ţări care sunt în Europa, dar nu sunt în UE – gen Serbia, Muntenegru, Bosnia, Albania, Ucraina etc – şi care îşi doresc să fie.
Din nou adevărat, aderarea României la UE nu ne-a adus doar avantaje şi nici acel nivel de trai pe care ni-l doream şi la care speram în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani. Dar, să fim sinceri cu noi înşine, pentru această situaţie nu trebuie să căutăm vinovaţii în Europa, ci strict aici, la noi, în ograda noastră. Printre noi şi în interiorul fiecăruia dintre noi. Şi, mai ales, printre cei pe care i-am votat.
La Mulţi Ani, UE! La Mulţi Ani, România!
