Fără niciun dubiu, Uniunea Salvaţi România este marele învins al alegerilor prezidenţiale. Cu procente importante sub scorul obţinut la europarlamentare, USR e obligat, din nou, să se reinventeze. Categoric, Dan Barna n-a fost locomotivă pentru partid. Şi nici nu va reuşi vreodată să fie. Nu o spun ca pe o profeţie, ci cu multă tristeţe şi regret. În primul rând, pentru miile de tineri care la alegerile europarlamentare s-au mobilizat exemplar şi i-au oferit cununa cu lauri, iar în al doilea rând, pentru toţi cei care au văzut în el un veritabil contracandidat pentru Viorica Dăncilă şi PSD în bătălia pentru locul II.
Ce mai!, să recunoaştem, ar fi fost frumos să avem un tur II cu doi candidaţi de dreapta, unul al unui partid istoric, celălalt al unuia nou înfiinţat, dar nu a fost să fie. Şi nici nu va fi, câtă vreme USR nu va renunţa la orgoliile prosteşti, care-l aruncă dintr-o luptă internă în alta.
Pentru că, nu ştiu cum se face, dar nu e bătălie electorală importantă din care USR să nu iasă ciufulit, deşi porneşte la drum cu mari aşteptări şi speranţe. Nicuşor Dan a trecut prin asta, acum şi Dan Barna. Şi iarăşi nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată scandaul e iscat sau întreţinut de cîte o femeie, fie că se numeşte Clotilde Armand, fie Cosette Chichirău. Singurele alegeri în urma căroara nu au ieşit discuţii, sigurele finalizate în prietenie şi consens, singurele în care nicio doamnă usr-istă n-a avut de comentat şi reproşat, au fost europarlamentarele, la care, de altfel, ne şi raportăm acum.
De ce n-a mai reuşit USR să-şi convingă electoratul? Cosette Chichirău, cea mai puternică voce din USR după eşecul de duminică, o ţine una şi bună că strategia de campanie a fost greşită. Că Barna ar fi trebui să-l ciuruiască pe Iohannis, că în alegerile interne ea aşa a făcut şi a câştigat enorm. Ce o fi câştigat, doar ea ştie, din punctul meu de vedere, într-un moment în care toţi aveam nevoie de o dreptă unită, un discurs acid, acuzator la adresa preşedintelui, l-ar fi discreditat complet pe Barna, şi aşa criticat intens pentru refuzul de a se implica în guvernare după înlăturarea PSD. O decizie complet greşită, care, sunt convinsă, şi-a pus amprenta pe procentele mult sub aşteptări.
Aceasta, da, poate fi o explicaţie plauzibilă pentru eşec, la fel de plauzibilă ca şi tăvăleala pe care doamna Chichirău i-a tras-o permanent în cursa pentru alegerile interne. Dezbinarea şi acuzaţiile din acea perioadă n-au dat deloc bine în ochii electoratului. Chiar şi ai celui versat, nu mai spun de impresia lăsată în rândul tinerilor, care cu doar câteva săptămâni în urmă, mulţi pentru prima dată în viaţă, îi creditase, ca partid, cu o doză uriaşă de încredere. S-au certat împreună, dar poliţa a plătit-o doar Dan Barna. Mai ales că, şi după alegerile interne, scandalul a continuat neîncetat. Or fi crezut ei că toate acele ţăţisme din şedinţele de partid pot fi trecute sub tăcere, că jocurile dubioase şi discuţiile aprinse de prin grupurile private de WhatsApp nu vor ajuge la public. Ei bine, au greşit! S-a aflat, s-a comentat, iar asta din nou a generat neîncredere în rândul electoratului.
Una peste alta, oricât de nemulţumţi ar fi că avem #unTur2cuPSD, lecţia primită ar trebui să le dea de gândit tutror, nu doar lui Dan Barna. Care, ce-i drept, acum când încep să-şi spele rufele pe faţă, în public, demonstrează clar că nu are stofă de adevărat lider şi, categoric, nu ar fi fost pregătit pentru funcţia de preşedinte. Îi lipsesc rafinamentul decizional, înţelepciunea şi experienţa, calităţi esenţiale pentru un adevărat şef de stat.
