De ce ţi-e frică de’aia nu scapi, spune o vorbă românească. Fix asta a păţit Mihai Tudose, premierul desemnat al României. Explicaţie: când a debutat în politică, după ce i-a dus servieta senatorului PDSR Mihai Matetovici, în calitate de şef de cabinet, Tudose a avut o perioadă foarte activă, ca să zic aşa, în presa locală. Apoi, la un moment dat, cam de vreo 15 ani, s-a dat la fund. De exemplu, în toată perioada cât Gheorghe Bunea Stancu a fost şeful PSD Brăila, Tudose a rămas fără glas. Ani în şir, mandat după mandat a ocupat o poziţie importantă în Camera Deputaţilor, aceea de preşedinte al Comisiei pentru Politică Economică, Reformă şi Privatizare. N-avea cum să nu fi făcut nimic notabil din acea poziţie. Nimic în presă! Abia după zdrobirea de caldarâm a lui Stancu, Mihai Tudose a reînceput să apară sporadic prin conferinţe de presă. Când a devenit ministrul Economiei în Guvernul Ponta, cu chiu cu vai am scos de la el un scurt interviu cu privire la câteva planuri. A urmat campania pentru alegerile parlamentare din 2016. Abia atunci, după ani de zile, l-am revăzut pe Mihai Tudose, am discutat deseori şi chiar l-am crezut. Am crezut în programul de guvernare al PSD, mărturisesc sincer. Bineînţeles, n-am votat cu social-democraţii pentru că am declarat-o public de nenumărate ori: am fost şi am rămas un om de dreapta, dar în campania electorală din toamna lui 2016, PSD a avut cel mai convingător program. Pe mine m-a convins la vremea aceea Mihai Tudose, care a afirmat că a făcut parte din echipa care a elaborat acel document. În plus, a dovedit în discuţii şi chiar a recunoscut că a căpătat multă experienţă în cele câteva luni de ministru al Economiei. Ce-a urmat după alegeri, n-are rost să reamintim. După scandalul cu OUG 13, brăileanul nostru a ajuns din nou ministrul Economiei. Ei bine, deşi ne-am străduit, n-am reuşit să mai obţinem nici măcar un miniinterviu. NIMIC. Absolut nimic, după ce, repet, în campania electorală am revăzut, după ani, un altfel de Tudose. Am înţeles că presa locală n-are importanţă pentru brăileanul nostru care juca în liga mare a politicii, dar întotdeauna am crezut că nu aplică acelaşi tratament şi presei centrale. Bănuiam că şi-a făcut o reţea de prieteni în mass media, că a comunicat, chiar dacă nu public, cu jurnaliştii. Ei bine, linşajul mediatic la care a fost supus în ultimele zile arată că Tudose a fost în silenzio stampa faţă de toată lumea din afara PSD. Ce concluzie au tras jurnaliştii, dar şi oamenii simpli care au umplut reţelele de socializare cu tot felul de miştouri? Că brăileanul nostru este un ZERO, un NIMENI, care n-a realizat NIMIC, niciodată. După 5 mandate de deputat, după 3 mandate de preşedinte al comisiei Economice, după ce, e adevărat, 10 luni în Guvernul lui Ponta şi câteva în Executivul condus de Grindeanu a fost ministrul Economiei, n-ai cum să afirmi despre un om că este un NIMENI. Mai mult, masteratele şi doctoratul său pătat de acuzaţia de plagiat, legate de siguranţa naţională, faptul că a predat la Academia Naţională de Informaţii au făcut din el un “acoperit”, un om al serviciilor. Şi, de parcă nu era suficient, “România Liberă”, dar şi “România Curată” l-au asociat cu tot felul de afaceri tenebroase, mai noi sau extrem de vechi, l-au asociat cu tot felul de grupuri oculte de interese. N-am de unde şti care-i adevărul cu toate aceste dezvăluiri. Ce ştiu este că lipsa de transparenţă, lipsa de reacţie publică atunci când a fost acuzat prin diverse ziare locale de prin ţară sau în presa naţională a adâncit misterul în ceea ce-l priveşte şi de aici speculaţiile, exagerările.
De altfel, cred că Mihai Tudose, atunci când, după capul lui sau după al altora, şi-a construit strategia de-a merge pe burtă nu şi-a imaginat vreun moment că va ajunge prim-ministrul României. Că va fi în lumina reflectoarelor interne şi internaţionale, că i se vor analiza şi ridurile de pe frunte…Apropo, eu ştiu că nu bea. Cu toate astea, facebookul este plin de apropouri cu privire la presupusa sa înclinaţie spre această îndeletnicire.
Ce-i reproşez eu lui Mihai Tudose? Maniera în care nici în al doisprezecelea ceas, când penibilul circului orchestrat de Dragnea a atins cote maxime, nu şi-a asumat propriile decizii. Mai exact, deşi s-a poziţionat fără ezitare în tabăra preşedintelui PSD nu a ieşit public să explice joaca de-a demisia. Să fi zis cu subiect şi predicat că şi-a dat demisia în semn de protest faţă de premierul Grindeanu, din cauza căruia n-a putut să depăşească nivelul de repetent la evaluarea lui Darius Vâlcov. Punct.
Zilele acestea, trecând peste atacurile care l-au îngropat realmente pe Tudose, un singur lucru este foarte adevărat. PSD a ajuns la fundul sacului şi nu pentru că nu mai are oameni străluciţi, care să închidă gura opoziţiei, ci pentru că n-a fost deloc uşor să se găsească o persoană care să îndeplinească cât de cât şi criteriile lui Iohannis şi dorinţele lui Liviu Dragnea. Aşa s-a ajuns la Mihai Tudose: fără dosar penal la DNA, cu o oarece experienţă în Executiv - de “gura” lui Iohannis şi fără charismă, deci fără şanse să-l depăşească în sondaje, şi cu “ciocu’ mic” - după vrerea lui “Daddy” Dragnea. Ce va urma, rămâne de văzut. Până una alta, Mihai Tudose a cules ce-a semănat.
