Unde dispar brăilenii şi de ce?! Este una dintre preocupările poliţiştilor judiciarişti care, mai nou, capătă accente de fenomen ce ia amploare, dat fiind numărul tot mai mare al celor care dispar fără urmă.
Din urmă vin dosarele antologice, de copii dispăruţi de 10 ani, ce nu au fost declaraţi decedaţi, deşi elementele care compun cazul lor duc spre această ipoteză. Alte situaţii ce fac deja tradiţie în domeniu sunt acelea ale tinerelor care fug de acasă după câte un iubit, dar care sunt găsite rapid, pe baza cercului de "suspecţi" întocmit şi care, de cele mai multe ori, regretă faptele.
O altă categorie de dispăruţi - una care a şi prins contur odată cu deschiderea graniţelor Europei şi pentru România - este aceea a celor plecaţi în străinătate.
Se ştie că sunt duşi după muncă, dar n-au mai dat niciun semn de viaţă, motiv ce-i îngrijorează pe membrii familiei, care-i şi declară dispăruţi la poliţie. Potrivit procedurii, după câteva zeci de ore, 24 sau 48, depinde de celeritatea cazului, dispăruţii sunt daţi şi-n urmărire: iniţial, naţională, apoi şi internaţională.
Cert este că nu mai puţin de 200 de brăileni au fost daţi dispăruţi în cursul anului trecut. Cifrele sunt mari, dacă ar fi să le comparăm cu acelea din anii precedenţi, când abia dacă se înregistrau 10 - 15 cazuri noi.
Mai mult, potrivit statisticilor Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, "la începutul anului 2015, se aflau în evidenţele Serviciului de Investigaţii Criminale 54 de persoane dispărute, 10 dintre acestea fiind minore, toate date în urmărire la nivel naţional", se arată într-o adresă formulată de IPJ Brăila la solicitarea reporterilor "Obiectiv- Vocea Brăilei".
Singurul copil dispărut. Dosar din 2000. Suspiciune de deces
Tudorel Zamă este singurul minor brăilean ce apare la categoria "Copii dispăruţi" în arhivele Poliţiei Române. Născut pe 1 iulie 2000, din Frecăţei- Insula Mare a Brăilei, Tudorel a dispărut la data de 31 martie 2007.
O fotografie a lui, îmbătrânită parcă de timp, apare pe site-ul IGPR cu detaliile care par să spună totul despre caz: "A căzut accidental de pe un bac plutitor care traversa fluviul Dunărea, între Agaua şi Gârliciu, judeţul Constanţa".
Cu toate acestea, copilul, care la data dispariţiei avea aproape 7 ani, n-a fost declarat decedat de către familie- singura în măsură să facă acest lucru - iar poliţiştii continuă să-l raporteze dintr-o bază de date într-alta, aşa cum cer procedurile judiciare.
De altfel, Tudorel face parte din grupul celor dispăruţi cu mult timp în urmă care rămân să îngroaşe scriptele IPJ.
"Pe parcursul anului 2015 s-a mai solicitat urmărirea la nivel naţional pentru 196 de persoane dispărute, din care 112 minori, şi a fost clarificată situaţia pentru 200 de persoane, din care 110 minori. La sfârşitul anului au mai rămas în evidenţe 48 de persoane dispărute, din care 12 minore, urmărite la nivel naţional", ne-a comunicat biroul de presă al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila.
Din aceeaşi sursă am mai aflat că, la începutul lunii martie, în evidenţele Serviciului de Investigaţii Criminale - Compartimentul "Urmăriri" existau 118 persoane urmărite, din care 59 cu mandate de executare a pedepsei închisorii, 5 cu mandate de arestare preventivă şi 54 dispărute (40 majore şi 14 minore).
Bolnavii psihici, primii dispăruţi
Registrul dispăruţilor misterioşi numără şi câteva zeci de persoane cu afecţiuni psihice, persoane despre care nu există date concrete referitoare la gradul de irascibilitate şi natura reacţiei lor la stres, dar nici în privinţa drumului pe care au luat-o, motiv pentru care aceştia sunt şi daţi repede în urmărire naţională.
Un caz de acest fel - cel mai vechi din grupul celor cu afecţiuni psihice- s-a înregistrat pe 9 septembrie 2013.
"Mariana C., de 61 ani, din comuna Măxineni, a sesizat la Postul de Poliţie Comunal dispariţia de la domiciliu, din ziua de 19.08.2013, a soţului său, Constantin Chivu, născut la data de 24.03.1953, cunoscut cu afecţiuni medicale psihice", ne-a comunicat biroul de presă al IPJ Brăila.
Din primele cercetări efectuate de judiciarişti, a rezultat faptul că bărbatul a plecat în mod voluntar de la domiciliul său către municipiul Brăila, însă nu a mai revenit şi nu se cunoaşte unde se află în prezent. Nu avea asupra sa acte de identitate.
"Semnalmentele bărbatului sunt: ten măsliniu, înălţime 160 cm, corpolenţă normală, păr alb, calviţie, ochii căprui, iar ca semn particular prezintă o cicatrice postoperatorie de hernie inghinală. Vestimentaţie la data dispariţiei: şapcă din material textil de culoare alb, trening de culoare albastru, cu dungi roşii şi albe pe mâneci, pantofi negri, marimea 42. Acesta a fost pus în urmărire la nivel naţional", se arată în documentul remis de IPJ Brăila pe adresa redacţiei.
Un caz similar este cel al lui Toma Oltei, originar din Măraşu, născut la data de 4 mai 1968, care a dispărut în cursul lunii iulie 2012, dar nu din judeţul Brăila, ci din Constanţa. "A părăsit Spitalul de Psihiatrie Palazu Mare, unde era internat şi n-a mai revenit. La începutul lunii august 2012 a fost văzut în zona gării CF Constanţa, cu aspect neîngrijit şi nefiind coerent în vorbire. Era îmbrăcat într-o bluză de pijama şi pantaloni din stofă, închişi la culoare", se precizează pe www.politiaromana.ro.
Dispăruţi în mod misterios peste hotare
Cele mai de actualitate cazuri sunt acelea ale unor brăileni perfect sănătoşi plecaţi la muncă în străinătate şi care, de la un moment dat, n-au mai dat niciun semn de viaţă familiei. Vorbim aici atât despre femei, cât şi despre bărbaţi pe care familiile i-au dat dispăruţi, iar Poliţia Română i-a pus sub urmărire.
Cazurile femeilor dispărute sunt relativ repede elucidate, în sensul că acestea sunt găsite după câteva luni fie în braţele altui bărbat, fie în alt loc de muncă, însă acelea ale bărbaţilor chiar sunt greu de descifrat.
Aşa este şi dosarul deschis la 15 august 2015, când la sediul IPJ Brăila, s-a prezentat Ioana M., din Brăila, care a sesizat dispariţia, din luna octombrie 2004, de pe teritoriul Spaniei, a fiului său Săndel Mocanu, în vârstă de 34 ani.
"Din primele cercetări a rezultat că, în luna iunie 2004, persoana în cauză a plecat în mod voluntar de la domiciliu, la muncă în Spania, a păstrat legătura telefonic cu membrii familiei sale până în luna octombrie 2004, după care a întrerupt orice mijloc de comunicare cu aceştia. Nu suferă de boli psihice sau cronice", ne-a comunicat biroul de presă al IPJ Brăila.
Semnalmentele lui Mocanu: ten alb, corpolenţă atletică, înălţime 180 cm, păr castaniu, cu alopecie, ochii verzi, mustaţă, iar ca semn particular, lipsa falangelor de la trei degete ale mâinii stângi. Nu se ştie cu ce era îmbrăcat la data dispariţiei.
Acesta a fos pus în urmărire la nivel naţional şi internaţional.
Au plecat la muncă şi nu s-au mai întors
Dispăruţi în mod suspect sunt şi aceia care, deşi aparent nu dau semne că ar vrea să îşi părăsească familia, se duc şi nu se mai întorc. Astfel, la data de 17 ianuarie 2013, la sediul IPJ Brăila a fost înregistrată sesizarea Tudoriţei P., din Brăila, care a reclamat faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei orei 6.45, soţul ei, Meluş Popa, de 59 de ani, inginer, a plecat de la domiciliu către locul de muncă, unde însă nu a ajuns şi nu se cunoaşte unde se află.
"Din cercetările efectuate, a rezultat că acesta şi-a lăsat în locuinţă cartea de identitate, telefonul de serviciu, cheile de la locul de muncă, precum şi un card bancar. Nu suferă de boli psihice sau cronice. Semnalmente- înălţime 175 cm, corpolenţă atletică, păr cărunt, tuns scurt, cu calviţie, ochii negri, sprâncene stufoase. Vestimentaţie la data dispariţiei- cămaşă bej, pulover cu anchior de culoare verde închis, pantaloni negri, cojoc gri, bocanci negri, cu şiret. A fost pus în urmărire la nivel naţional", se arată în dosarul bărbatului.
În condiţii similare a dispărut şi Ionel Ionescu, născut la 28.05.1965, din Victoria, care la data de 24 octombrie 2015, în jurul orelor 22.00, a dispărut de la bordul navei "Dunav 2", care se afla în judeţul Călăraşi.
Cazuri ca acesta sunt permanent în atenţia poliţiştilor judiciarişti de la "Urmăriri". Procedurile din acest domeniu arată că orice persoană urmărită la nivel naţional figurează în baza de date ca atare, iar poliţiştii de pretutindeni le cunosc semnalmentele.
De asemenea, la nivel internaţional, numele şi semnalmentele urmăriţilor sunt trecute într-un registru "cu buton roşu", astfel încât, atunci când un român intră în colimatorul autorităţilor, acesta se declanşează, şi nu se pune problema vreunei scăpări.
E drept că, în străinătate, nu prea funcţionează, la nivel de poliţie, noţiunea de control de rutină, astfel că pot trece şi ani până când o persoană ajunge să fie legitimată şi implicit identificată.
Se întâmplă acest lucru atunci când subiectul în cauză comite vreo infracţiune sau contravenţie. La noi, din acest punct de vedere, regulile sunt mult mai stricte şi, prin urmare, rezultatele mult mai rapide.
