Din cauza opulenței exacerbate, de multe ori falsă, promovată pe social media, mulți tineri vor să fie proprii lor stăpâni și nu sunt de condamnat. În urma salariilor mizere pe care le primesc, unii tineri abia își pot plăti chiria, utilitățile și mâncarea. Mulți dintre ei aleg să-și creeze propriul business, dar foarte puțini reușesc. Indiferent că vorbim de afaceri legale sau ilegale, toți încearcă și altceva pentru că s-au săturat de ceea ce ”se oferă” la momentul actual. De la mici cafenele, magazine de reparat diverse lucruri, track-food (rulotă cu mâncare) și altele asemenea până la investiții la bursă, criptomonede și așa mai departe, toți încearcă să ducă un trai mai bun fără a simți grija zilei de mâine. Dramatic este faptul că tot mai mulți dintre ei, nereușind în domeniile pe care și le-au ales, recurg la altfel de tipuri de afaceri, neortodoxe, precum: droguri, OnlyFans, trafic de parfumuri și haine fake (false), și lista poate continua. Trăim într-o societate în care mulți tineri nu sunt acolo unde ar trebui să fie, mulți nu lucrează în domeniul în care au o calificare. Însă cel mai dramatic este faptul că mulți tineri competenți sunt înlocuiți cu persoane care nu au nici cea mai mică idee de ce se află pe un anumit post, pe o anumită poziție. Poziții care sunt ocupate pe șpagă, pe grade de rudenie sau prin diferite servicii neortodoxe. Trăim într-o Românie frumoasă, dar cu o conducere urâtă și cu un sistem de învățământ stricat din multe puncte de vedere. Mulți tineri sunt absolvenți de facultăți în care nu s-au regăsit și lucrează în cu totul alte domenii. Unii le abandonează și încearcă alte variante, iar alții se reprofilează pentru că sunt plătiți mizerabil în ciuda faptului că și-au dedicat ani din viață cu examene, concursuri și tot felul de activități. Mai sunt și cei care efectiv nu se regăsesc și habar nu au ce să facă cu viața lor, pentru că sistemul de învățământ nu este actualizat să lucreze la dezvoltarea lor ca oameni. Școala românească oferă doar informație, fără practică, și nu pune accent pe calitățile elevilor și pe ce își doresc aceștia, ci pe ce se impune de programa dată de minister. Sistemul ține poporul la pământ. Spre exemplu, când un tânăr se angajează într-un anumit domeniu primește salariu minim pe economie pe motiv că nu are experiență, chiar dacă are studii. Și aici punctăm cazurile norocoase, deoarece majoritatea companiilor cer experiență. Mai sunt și cei care au experiență, dar pentru că nu au studii nu li se oferă ceva motivațional din punct de vedere financiar.
În aceste condiții, tinerii nu mai doresc să fie „sclavii” unui sistem corupt, dar se lovesc de același sistem ”pătat” atunci când vor să-și deschidă o afacere, deoarece există un dosar de formalități cât Biblia, pe care trebuie să le întrunească. În general, vina cade pe patroni, dar adevărul este undeva la mijloc, jumătate din vină având-o cei care se află pe treptele Casei Poporului. Pe partea cealaltă, șefii, managerii, directorii se plâng că nu au angajați, dar pun în față criteriul „experiență”. Mulți nu doresc să ofere șanse, mulți nu pun preț pe valorile și experiența pe care o are un potențial viitor angajat, deoarece se tem că nu-l pot manevra sau le este teamă că într-o zi le va lua locul.
În România, un străin primește salariu minim pe Europa, iar un român care prestează aceleași servicii primește salariu minim pe România. În același context, în țări precum UK, un britanic primește 13 lire pe oră, iar un emigrant primește 10 lire pe oră. În mare parte tinerii sunt criticați, deoarece nu mai vor să muncească, în contextul în care salariul minim pe economie este de 1.800 de lei net, iar o chirie este pe puțin 1.000 de lei în orașele slab dezvoltate. Nu ar fi o problemă dacă acest salariu minim ar oferi o viață decentă, dar cu această sumă un tânăr care stă în chirie nici nu poate subzista.
