Gata primul semestru din acest an școlar! Unul complet ieșit din tipare, în care am experimentat tot ce se putea ca modalitate de lucru: inclusiv, exclusiv, hibrid, roșu, galben, verde ... scenarii puse în practică în funcție de situația epidemiologică. Tragem linie și adunăm: note, medii, experiențe, una peste alta 17 săptămâni cu de toate, o adevărată provocare pentru copii și dascăli, dar și o oportunitate pentru noi toți de a vedea adevărata față a școlii românești. Ani de zile ne-am tot ascuns după deget - de unde să știu eu ce se întâmplă la clasă! Astăzi, la aproape un an de la debutul pandemiei, nu mai avem această scuză.
Copilul meu a trecut de prima etapă de formare, e deja student – ce de povești de spus și de acolo, poate, altădată – dar am încă în preajmă mulți prieteni cu copii elevi de gimnaziu ori liceu, precum și o listă lungă de prieteni pe rețelele de socializare, locul în care, mai mult ca niciodată, s-au spălat toate rufele sistemului educațional. Cum arată acest sistem după atâtea luni de experiențe? Din punctul meu de vedere, haotic și extrem de polarizat. Haotic pentru că, și dacă or fi pe hârtie, în practică eu nu m-am convins că există reguli, metodologii sau protocoale foarte clare, pare că fiecare face ce vrea, când și cum poate; polarizat, pentru că am văzut/auzit/citit atât de multe exemple de bune practici sau, dimpotrivă, de impostură și umilință, încât deseori m-am întrebat: Doamne, până la urmă, ce vrem noi de la copiii aceștia!? Ce vrem să scoatem din ei? Niște frustrați, anxioși, doldora de informații academice, dar complet rupți de realitate, sau niște copii educați să dea piept cu viața așa cum e ea, cu bune și rele?
Știu, asta e o veche tară a sistemului românesc, e o întrebare pe care ne-o tot adresăm de niște zeci de ani încoace. Dar dacă tot a acutizat pandemia toate aceste nereguli, probleme, angoase, nu ar fi cazul să terminăm cu lamentările și să facem și ceva concret? Mai ales că acum avem acces la o groază de informații, e plin internetul de bune practici și metode de lucru. Idei, modele, la care cu un an în urmă poate nu aveam acces sau acces greoi acum sunt la un click distanță. Din acest punct de vedere, domnilor profesori, nu cred că a existat vreodată o perioadă mai propice schimbării. Trebuie doar să vreți să spargeți rutina. Pentru că sunt site-uri, bloguri, pagini de Facebook unde sunt postate lecții, idei, proiecte, pe diferite stadii de vârstă și materii. Doar să le căutați. Cu puțin efort, cred că veți reuși să reconstituiți ultimele 17 săptămâni de școală online. 17 săptămâni nu de stres și plictiseală, ci de provocări, interes, experiențe extraordinare, sute de informații dobândite pe nesimțite cu instrumente și resurse existente din belșug în mediul virtual.
Și, ca să nu credeți că vorbesc ”din filme”, înainte de a scrie aceste rânduri, am dat o căutare pe net: învățământ primar, temă, școala ideală. Pe cele mai multe recomandări date de google am găsit compuneri și desene. Pe o pagină însă, am găsit, cu fotografii și clipuri video, lucrări cu tema: Școala mea, școala ideală - construcții realizate de elevi cu ajutorul aplicațiilor Minecraft, Tlauncher, Craftsman, Toca Life World, Our Craft, toate postările fiind însoțite de #scoalaebucurie.
Când vă plângeți că se plictisesc, nu-s atenți, sunt dezinteresați, gândiți-vă și la exemplul acesta. Evident, și compunerea, și desenul au rostul și importanța lor, dar când ai pe mână o generație cu atâtea abilități digitale, iar acum și resursele necesare, cred că ar trebui mai multă flexibilitate și ancorare în realitate.
Vă doresc tuturor, elevi, profesori și părinți, vacanță plăcută!
