De la 1 ianuarie 2022, salariul minim pe economie a crescut de la 2.300 lei la 2.550 lei, o creștere de 10,9 %. Salariul minim brut, pentru că banii pe care angajații îi primesc efectiv în mână înseamnă 1.524 lei, deci o creștere concretă față de 2021 de 138 lei. Angajații din construcții nu beneficiază de mărire, ei rămân cu 3.000 lei brut. Totodată, dispare și salariul minim diferențiat pentru studiile superioare.
Astfel, dacă la 31 decembrie 2021, conform datelor făcute publice de Ministerul Muncii, 1.290.000 de salariați primeau salariul minim brut, deci aproximativ 22,9% din numărul total de salariați activi (5.670.000), de la 1 ianuarie, 1.970.000 de angajații se încadrează în această grupă de salarizare, ei reprezentând 34,7 % din forța de muncă activă.
Sunt convinsă că în realitate lucrurile nu stau chiar așa, la negru sau la gri, patronii găsesc formule să mai crească un pic veniturile propriilor angajați. Dar aceasta nu este o soluție nici măcar pe termen scurt, darămite pe termen lung.
Evident spinul în toată această chestiune este supra-taxarea muncii. Pentru că nu putem omite efortul pe care o companie îl face pentru a susține chiar și un amărât de salariu minim – de exemplu, acum, 2.607 lei, împărțit astfel: 1524 lei merg către salariat (cu mici variațiuni în funcție de câte persoane mai are în întreținere acesta) și restul de 1.083 lei către stat. Dar nu putem omite nici alte aspecte, cum ar fi lipsa de respect a unor patroni față de salariați și munca lor, ineficiența organelor de control și promovarea și întreținerea de către clasa politică a unui mediu incert, imprevizibil, care favorizează corupția. Un lanț vicios, care se împute, exact ca peștele, de la cap.
Revenind la creșterea din acest an, 138 lei nu reprezintă nimic. Scumpirile la care asistăm îngrijorați de câteva luni încoace, și care nu se vor opri în 2022, o anulează incontestabil. Energia electrică, gazele și alimentele, vedetele din ultimele 6 luni, ne îngreunează deja situația, și sunt factorii despre care analiștii apreciază că vor determina o scădere accentuată a nivelului de trai în 2022. Valul 5 al pandemiei își va spune și el cuvântul. În plus, cel puțin în micile companii, presiunea acestor creșteri (salarii, servicii, utilități, euro) va impune o optimizare a cheltuielilor și, așa cum îl știm pe patronul român, primele reduceri vor fi cele de personal.
Așadar ne așteaptă un an greu, în care diferența dintre prețuri și salarii va crește, polarizarea socială se va adânci, inflația ne va da palpitații și, cel mai probabil, investițiile și consumul vor face pași mari înapoi.
Evident, toate acestea pot fi diminuate și preîntâmpinate prin politici coerente, adaptate realității și nevoilor mediului de afaceri. 2022 ar putea fi anul reformelor și al implementării PNRR. Însă tocmai ce am citit o analiză Frames, conform căreia: ”criza politică, modul lent de acțiune al instituțiilor statului implicate în PNRR, lipsa unor mecanisme foarte clare de penalizare a vinovaților pentru întârzierea proiectelor, fac ca perspectivele implementării eficiente a PNRR în 2022 să fie încă sub semnul întrebării”.
Îi cred pe analiștii aceștia, la modul dezastruos în care a fost condusă țara în ultimul an, e greu să privești cu optimism următoarea perioadă. Ce încredere să ai în această clasă politică complet ruptă de realitate, care consideră că o țară poate prospera cu aproape 35% forță muncă angajată cu cel mai minim salariu minim dintr-o economie, o coaliție care încurajează corupția, nesimțirea și nedreptatea cu fiecare decizie bramburită și bâjbâită pe care o ia.
