Coagularea ideilor clare de dreapta se poate face prin intermediul unor mişcări civice. Deja au apărut câteva: de la cele cu accente de extremă-dreaptă până la cele de centru-dreapta. În cazul acesta avem de-a face cu viziuni politice din care lipsesc strategiile politice. Adică - ideile sunt bune, oamenii care le susţin, demni de stimă, dar cine le aplică? De aici, se naşte un dubiu cu privire la capacitatea unei organizaţii civice de a impune ceva. Dacă nu ai oameni politici cu putere de decizie la centru şi, cu atât mai mult, cu voinţă politică în teritoriu, ce se va alege de aceste idei? Ar fi, fără îndoială, varianta preferabilă a constituirii acestor asociaţii în partide politice. Primul lucru care-mi vine în minte acum este următorul: trebuie un nou sistem electoral. Cine poate impune un nou sistem electoral? Păi, o majoritate decisă la nivelul Parlamentului. Dar Constituţia, cum poate fi modificată? Cam la fel. E un cerc vicios din care, cel puţin până acum s-ar părea că nu există scăpare. Ceea ce societatea ne-civilă a legat în primii ani ai României nu mai poate dezlega nimeni acum.
Concluzia - România nu mai poate fi urnită din loc. De la Constituţie şi până la instituţii, România trebuie reformată din temelii, iar acest lucru este imposibil fără un nou contract social.
