Un mic pas înainte

"Politica bunului simţ" a lui Crin Antonescu a scos la iveală unul din acele adevăruri pe care noi, românii, nu ştim să le recunoaştem: cizmarii trebuie să croiască cizme, iar politicienii state. Nu este suficient, aşa cum spunea actorul Diaconu, să arăţi "bine", iar Crin Antonescu a dovedit-o cu prisosinţă. Bunul simţ al lui Antonescu n-a fost un bun simţ politic, ci prestaţiile narcisiste ale unui diletant care s-a prins el, ascultând alţi diletanţi, că, dacă eşti înalt şi ai păr, te-ai scos. Dar, gata, şmechereala a scăzut pe bursă. Băşcălia s-a spart ca un balon de săpun. Având toate instrumentele de propagandă pe mână, o suită interminabilă de "artişti" năimiţi cu ziua şi gazetari îmbuibaţi şi mult mai răi decât politicienii, coaliţia lui "şmecherie-ntr-un picior, ghici Iliescu cine-i?" s-a izbit de-o opoziţie care nu numai că s-a sustras oricărei spălări de creier, dar a şi gândit în aşa fel încât să nu ia în considerare decât "conţinutul".

Să vă spun ceva... De ce o armată întreagă din media românească - supervedete şi superactori, superîmbuibaţi şi supercinici, superdispreţuitori şi superaroganţi - s-au adunat să-l diabolizeze pe Traian Băsescu şi să idilizeze o grupare de oameni care fac obiectul unei întregi istorii distruse a României? Pentru bani? Bineînţeles că nu! Banii şi-i fac oricum! Atunci de ce? Din frică! O frică adâncă, o frică de adevăr, o frică ancestrală: frica de "dezvăluire", teama că impostura le va fi dată la iveală, teama că se va spune clar de către cineva că nu-şi merită "locurile", că sistemul prin care au ajuns acolo e acelaşi cu cel aplicat pentru ticăloşirea României, că nu sunt decât nişte arivişti scârboşi, indivizi fără conştiinţă şi calitate umană. De când a ajuns Nistorescu să-i vorbească lui Cristian Preda cu "bă!"? De când a ajuns Guşă să-i dea lecţii de politică lui Traian Ungureanu? De când a ajuns Tatulici să-i dea lecţii de jurnalism lui Mircea Marian? De când au ajuns să-l porcăiască toţi neisprăviţii şi repetenţii pe Cătălin Avramescu? De când a ajuns Ion Iliescu să facă parte dintr-o coaliţie care se legitimează cu viziunea politică a lui Corneliu Coposu? Ştiţi de când? De când le-a dat liber Partidul Unic. De când comunismul, în 40 de ani, i-a învăţat pe români că nu există merite, că toţi, şi retardaţi şi geniali, suntem la fel şi că trebuie să stăm la "locurile noastre", iar golanii obnubilaţi de pofte din cele mai de doi lei să ne spună când să mâncăm, când să gândim, când să dormim, când să ne reproducem.
Felicitări poporului român! Pentru că a mers la vot în număr mare. Pentru că a priceput, după ani de îndoctrinare perversă, că nu, nu trebuie să fie dezgustaţi de politică, ci trebuie să gândească politic. Că, în lume, totul este politic şi a scoate politica din lume e acelaşi lucru cu a scoate metafizica din filozofie şi pe Dumnezeu din religie.
Pentru orice eventualitate, pregătiţi-vă de anticipate! Pentru democraţie se luptă în fiecare zi. De pierdut, se pierde într-o secundă.

Citeşte blogul lui Cristian ROBU-CORCAN