Știu că am scris, recent, despre vacanțe și concedii pe litoralul românesc, dar, pe de o parte, chiar este subiectul momentului, iar, pe de alta, sunt atât de indignată de ultimele declarații ale doamnei turismului de la Marea Neagră, încât efectiv nu mă pot concentra pe altceva.
Concret, acum câteva zile, Corina Martin, președintele de onoare al Asociației Patronale RESTO Constanța, a declarat, senin, că nu sunt turiștii „de vină” pentru scăderea rezervărilor în România, nici prețul sezlongurilor ori tarifele pe noaptea de cazare, ci ”bugetele de promovare ale Turciei, Greciei și Bulgariei, de 30-40-50 milioane de euro”, comparativ cu ”zero euro promovare cheltuiți de România”. În plus, dacă nu avem turiști străini, mai spune doamna, să știți că nu ei, hotelierii și administrațiile locale au făcut praf zona! Numărul atât de mic de rezervări are drept cauză situația din Ucraina, care a generat reticență în alegerea ca destinație de vacanță a zonei de litoral de la Marea Neagră. Cumva, crede ea, le e frică străinilor să nu dea nas în nas cu vreun soldat în timp ce se bronzează printre pet-uri, pungi și chiștoace, pe un șezlong pe care mai economic ar fi să-l cumpere, decât să-l închirieze.
Cât de rupt de realitate, cât de insolent să fii ca spui așa ceva!!!
De fapt, mă enervează declarația, dar nu mă miră. E tipic pentru noi, românii! Suntem maeștri în a ascunde gunoiul sub preș și a da vina pe oricine altcineva. Ca să nu mai spun, român fiind, dacă mai ai în mână și un pic de putere, îndârjirea cu care ții de scaun îți întunecă complet mințile, încât nu mai realizezi nici cât ești de penibil.
Litoralul românesc colcăie de mizerie, e o bombă, într-adevăr, însă una ecologică, sanitară, de sănătate publică. Mâncarea este exagerat de scumpă, în foarte multe locuri și exagerat de proastă. Iar unde e gustos și onorabil ca preț, sunt niște cozi interminabile. Camerele – și vorbesc de camerele în hoteluri de până în 3 stele, pe care, deși la suprapreț, ni le permitem și noi, muritorii, dar am citit destule recenzii proaste chiar și pentru hotelurile de 4 stele – sunt mici, înghesuite, cu băi prost aerisite, țevi înfundate, miros de canalizare și mucegai. Curățenia este o mare problemă – am citit sute de comentarii în care oamenii se plâng de praf și păianjeni, de resturi de mâncare pe sub pat, de frigidere nespălate, de aere condiționate necurățate de când au fost montate, de dat cu mopul doar ca să se afle-n treabă, de lipsa unor măsuri minime de protecție sanitară etc. Parcările - insuficiente, trotuarele - sparte, locurile de promenadă - sufocate de gunoaie.
Și aș mai putea scrie o listă lungă de reclamații, dar cred că le știți bine și voi. La fel de bine cum știți și de ce boacăne și nesimțiri sunt capabili unii dintre conaționalii noștri, pentru care plecatul în concediu seamănă mai degrabă cu a fugi de acasă în junglă.
Ce înseamnă asta? În primul rând, lipsă de respect. Și dintr-o parte, și din alta. Respect pentru munca, liniștea, sănătatea, banii, concediul celuilalt. Dar mai înseamnă și o lipsă acută de legi, reguli, coduri. Pare cumva că pe litoral funcționează o lege nescrisă, o înțelegere tacită între patroni, organe de control și autorități. Iar unii turiști, certați cu bunul simț, doar benefeciază de ea.
Asta ar trebui să ceară patronii: reguli clare, controale stricte și sancțiuni pe măsură. Nu bugete de publicitate, că nu are România 7 litoraluri și-i e greu turistului (român sau străin) să aleagă!
Abia când ei vor înțelege asta, vom putea vorbi de civilizație, educație, concedii pe bune și relaxare. Până atunci, vom alege Marea Neagră doar ca pe o soluție de compromis. Inclusiv Bulgaria, unde e mai bine, dar și acolo depinde de cât de norocos ești. Și nu începeți să contracarați cu vacanțele voastre exotice de vis, că nu toți ne permitem Bali ori Tenerife.
